*(în) plus de asta

Zilele trecute am redescoperit, prin intermediul realizatorilor TV, o expresie stupidă, pe care o credeam eradicată. Totuși, căutînd pe Google expresia *plus de asta am descoperit că este destul de folosită, de la nivelul blogurilor pînă la cel al articolelor de ziar.

Deși expresia nu are nici o noimă și, în plus, există o variantă corectă – în plus – care este mai scurtă (deci efortul de a o rosti este mai mic). Conform lui Al. Graur („Tempo”, 1 decembrie 1939), expresia este un calc din franceză (en plus de ça) și încă de pe atunci era folosită numai de oameni cu un nivel scăzut de cultură.  ar putea indica posibilitatea compunerii lui autohtone sau a unei contaminări a unei expresii autohtone cu presupusul original franțuzesc.

Surpriza neplăcută am avut-o cînd am zărit în respectiva listă de rezultate o referință la manualul „online” al Narcisei Forăscu, Dificultăți gramaticale ale limbii române, altfel o lucrare destul de bună, descrierea variantei lungi:  *în plus de asta. Asta în ciuda faptului că inclusiv Gramatica Academiei o denunță ca fiind nerecomandată (asta în ciuda faptului că este considerat „complement cumulativ”). Mai mult, locuțiunea aceasta este socotită... elegantă:

„Mai mult (ca asta), în plus de asta.

Aceste două construcții au sensuri echivalente și se folosesc, de asemenea pentru a exprima ideea de cumul într-o  exprimare elegantă”

Surpriza plăcută a fost descoperirea unui articol pe această temă al Rodicăi Zafiu, articol foarte bine documentat și pe care-l recomand călduros!