mod cabotin?

    Spunea Eminescu, parafrazînd un proverb: „Dracul cînd n-are de lucru își cîntărește coada; omul cînd n-are de lucru face filozofie”. Între timp s-au mai schimbat lucrurile, iar filozofia a fost înlocuită cu blogul, unde fiecare poate filozofa în văzul lumii. Mai trist este că semidoctul cînd nu are ce face, își manifestă involuntar prostia pe blog... Un bun exemplu este acest articol, unde putem citi:

X rupea scrisoarea de la Y în modul cel mai cabotin cu putinţă[...]

   În orice caz, pare că nu este o întîmplare: vezi și articolul acesta. Nu e grav să nu cunoști cuvîntul cabotin, însă grav este să-l folosești fără a-l cunoaște (totuși, o căutare nu ar dura mai mult de un minut...). Dacă putem face un compromis spunînd că folosirea ca adjectiv a lui cabotin ar fi admisibilă (deși ar fi mai curînd în spiritul limbii engleze; în limba română adjectivizarea substantivelor făcîndu-se de obicei cu ajutorul sufixului specializat -esc), „decorarea” cuvîntului cu superlativul este de-a dreptul poetică...
   
    Cu ocazia cercetărilor făcute pe internet pentru acest subiect am descoperit că în Cluj-Napoca există Asociația Culturală „Cabotin” (sic!) care promovează... teatrul. Numele mi se pare cel puțin nefericit avînd în vedere că și în limba română și în franceză (de unde l-am împrumutat) cuvîntul cabotin are nuanțe peiorative (și, în orice caz, principalul sens al lui cabotin este „actor mediocru”)...