joi, 31 decembrie 2015

Ortografia străzilor...

str. Lunei - ortografiat greșit (în ultima sută de ani)
    În 1993, retrograda reformă ortografică a intrat ca un tăvălug în administrația locală (vezi și articolul despre numele oficial al municipiului Tîrgu Mureș). Angajații primăriilor s-au grăbit să schimbe plăcuțele străzilor, poșta a modificat de asemenea numele străzilor. Ce mai, ai zice că au făcut o treabă bună!
    Însă dacă te plimbi prin orașele găsești tot felul de străzi ale căror nume sînt ortografiate greșit. Unele, într-adevăr, au scuza că au fost denumite conform ortografiei în vigoare atunci, dar scuza nu se aplică și autorităților. Oricum sînt cîteva care sînt incorecte după orice regulă în vigoare în ultima sută de ani.

    Unul dintre aceste nume este str. Lunei. Fiind scrisă cu literă mare te poți gîndi că poate fi un nume propriu (Lunei) sau genitivul numelui de fată Luna. Dar numele Semiluna sînt convins că nu a fost dat vreunei fete vreodată, așa că putem exclude varianta asta, rămînînd ca singură explicație prostia...
str. Semilunei - ortografiat greșit (în ultima sută de ani)
    Comisia de atribuire de denumiri din cadrul Prefecturii are o bogată activitate, însă pare-se că nu e deranjată de aspectul ortografic decît atunci cînd își manifestă servilismul în fața cererilor de „sus”, cum ar fi cazul extrem de important pentru națiune al schimbării unei litere cu o altă literă. Ca să fie clar de ce am spus tăvălug, trebuie spus că toate numele proprii au fost „convertite” folosind noua regulă, în ciuda faptului că regula nu se aplică tuturor numelor proprii... Sigur, unele nume necesitau o reparație (de exemplu Emil Gârleanu fusese rebotezat Emil Gîrleanu, spre deosebire de Vasile Pârvan care a rămas scris cu â), dar modul de lucru pare mai curînd haotic decît organizat
    Pe parcursul cercetărilor am descoperit că aberațiile de acest tip există într-un număr mai mare decît am crezut la început (str. Școalei, str. Fîntînei șamd) și că este răspîndită în aproape toate orașele (Timișoara, Brașov, București, Ploiești șamd). Sau că există strada Târgu Mureș în Timișoara, deși numele oficial al orașului e Tîrgu Mureș.

str. Pârgarilor - modificat conform reformei ortografice din 1993

miercuri, 30 decembrie 2015

Cel mai lung palindrom...

    Am observat că s-a creat printre ziare – în special cele online – moda publicării articolelor pe teme gramaticale sau legate de limbă, cele mai multe prezentînd chestiuni evidente sau reguli inventate sau aproximative. Probabil pornind de la această modă, unele articole încearcă să iasă din tipare și să ofere informații oarecum ludice, dar mult mai interesante decît regulile searbăde copiate din cine știe de manual învechit. De exemplu, acest articol despre cel mai lung palindrom din limba română (împănat, din păcate, cu șabloane pompoase tabloidale) m-a făcut să verific acuratețea informației. Din păcate, deși intenția e lăudabilă, informația e greșită:
Care este cel mai lung cuvânt din limba română care, citit invers, reprezintă același lucru?
Răspunsul este: AERISIREA
    Dacă considerăm numai intrările în dicționar (deci fără flexiuni), atunci singurul palindrom de 9 litere este malayalam. Dacă luăm în calcul și cuvintele flexionate, atunci răspunsul corect la întrebarea din articol este un cuvînt cu două litere mai lung (11 în loc de 9): elenofonele! Aerisirea apare pe locul al doilea, împreună cu roletelor și iulusului.
    Dacă căutăm palindromurile care conțin și semne diacritice, cele mai lungi au 7 litere: și ca intrare în dicționar: țeleleț, și ca flexiune: mărirăm!
    Mai interesante decît cuvintele palindromice – relativ ușor de obținut deoarece avem un număr limitat de cuvinte în limbă – sînt propozițiile palindromice, deoarece posibilitățile sînt infinite. Cea mai lungă propoziție de acest fel pe care o știu este (20 litere, 24 semne):
Ele ne seduc cu desenele.
 Dacă coborîm puțin ștacheta și acceptăm și fraze scrise fără diacritice, am găsit și unul un pic mai lung (27 de litere, 33 de semne):
Elisa va lasa Toyota sa la Vasile.
Chiar aș fi interesat să aflu dacă există în limba română propoziții sau chiar fraze palindromice mai lungi (evident corecte și care să aibă sens)!

P.S. Mi-au fost sugerate deja variante ale primei propoziții:

  • Ele ne seduc elevele cu desenele.
  • Ele ne seduc elenofonele cu desenele.  (validă, dar parcă un pic trasă de păr);

marți, 22 decembrie 2015

Propriii

    Dacă credeați că greșelile de ortografie sînt apanajul maneliștilor, politicienilor sau jurnaliștilor, vă înșelați: și intelighenția își are faliții ei și asta chiar în cazul unui cuvînt din familia ortogramelor din clasa a II-a: propriu-proprii-propriii (cine n-a repetat copil-copii-copiii de nenumărate ori în școala primară?)! Din experiența mea cu cei pe care încerc să îi conving că propriu are trei de i cînd este articulat și la plural pare că se trece prin toate stagiile suferinței (nici exemplul de față nu face excepție): negarefurie, tîrguială, depresie, acceptare...

    În mod curios, există tentația de a autoiluzionare (faza a treia de mai sus) susținînd că de fapt proprii și propriii s-ar pronunța la fel (în mod similar cu miniștri și miniștrii), ceea ce reprezintă o altă greșeală:
própriu [priu pron. priu] (pro-priu) adj. m., art. própriul, pl. próprii, art. própriii (-pri-ii); f. próprie (-pri-e), art. própria (-pri-a), g.-d. art.própriei, pl. próprii, art. própriile (-pri-i-) 
Sursa: DOOM 2 (2005)
    Cum opinia autoarelor DOOM2 este că intelectualitatea medie din București dictează trendul limbii române, mă întreb dacă vor apărea și modificări morfologice în viitoarea ediție a DOOM (într-un sondaj pe acestă temă făcut acum trei ani pe pagina de facebook a dexonline, peste două treimi dintre cei care au răspuns la întrebare alegeau forma greșită).

marți, 15 decembrie 2015

Glumițe neortografice...

    Necesitatea folosirii (în anumite circumstanțe a) unor adverbe diferite pentru propozițiile pozitive și respectiv negative este o caracteristică importantă a limbii române. Cunoașterea insuficientă a limbii deja a creat un „monstru” de acest gen: folosirea lui decît restrictiv în propoziții pozitive în locul lui doar. Se pare că fenomenul acesta se extinde (vezi imaginea)!

    În cazul de față, pînă și un elev mediocru ar fi formulat corect propoziția și ar fi spus:
Nici măcar cel mai superstițios om [...]

vineri, 4 decembrie 2015

duminică, 15 noiembrie 2015

copii sau copiii?


    Deși ăsta este exemplul pe care-l dau toate învățătoarele cînd este vorba de cuvinte scrise cu trei de „i”, se pare că lecția nu este învațată de toți.

    Sigur, se întîmplă oricui să mai greșească, dar chestiile astea se văd la corectură sau la prima recitire a articolului, căci, cum spuneam, exemplul ăsta îl ții minte fotografic, nu trebuie să știi prea multă gramatică ca să-l scrii corect.

marți, 10 noiembrie 2015

Blestemul lui decît...

ProTV: „Deocamdată avem decît un nume și un chip.”
    Se pare că asupra presedinților PSD plutește un blestem: cel al folosirii inadecvate a lui „decît”. Poate că ne-am obișnuit prea ușor că atît de mulți politicieni țin discursuri sforăitoare despre mîndria de a fi român, dar au un dispreț total față de limba română.
România liberă: „Deocamdată avem doar un nume și un chip.”
    Totuși există și o parte oarecum amuzantă a întîmplării: reacția ziarelor față de declarația respectivă! Unii au preferat să dea declarația așa cum a fost dată (arătînd mai mult respect pentru meseria de jurnalist decît pentru limbă), alții au cosmetizat declarația (arătînd un respect mai mare pentru limbă decît pentru exactitatea faptelor descrise). Cum o fi mai bine? Într-o societate în care majoritatea covîrșitoare folosește corect limba română aș prefera fără dubii varianta corectă din punct de vedere jurnalistic, dar cum în România sîntem departe de acest deziderat, recunosc că nu pot avea o opinie clară!
   

joi, 24 septembrie 2015

Să începem cu o concluzie (sic!)

    Dl. Vasile Dîncu își începea alocuțiunea despre un sondaj de opinie spunînd:
[...] aș vrea să încep cu un fel de concluzie

Multă lumea probabil nu va înțelege imediat în ce constă greșeala, dar sensurile cuvîntului concluzie („consecință”, „finalitate”, „parte finală a unui text/discurs”) sper că sînt suficiente să clarifice problema pentru orice. De altfel e suficient să fii atent la orele de matematică, gramatică sau logică...

Sigur, putem considera că este vorba de concluzia sondajului, însă nici exprimarea nehotărîtă („un fel de”), nici discursul (s-a discutat mai mult despre cauze) nu ne lasă să credem asta!

duminică, 20 septembrie 2015

«Noștrii» lovește din nou!

Oroarea (vorbesc de cea de pe burtieră) a stat pe ecran vreo 5 minute. Poate băiatul de la butoane nu o avea 8 clase, dar mă gîndesc că sînt și persoane ceva mai răsărite prin redacție: un regizor, un redactor...
Ai lor cu bîta în baltă...

sâmbătă, 19 septembrie 2015

La 10 ani de la apariția DOOM2...

    Au trecut 10 ani de la apariția ediției a doua a Dicționarului Ortografic, Ortoepic și Morfologic (DOOM2), sursa cea mai puternică de confuzie pentru vorbitorul mediu de limbă română după bulversarea ortografiei în 1992 (prin reintroducerea lui „â” și sunt). Este greu de ales o modificare reprezentativă a răului făcut de amestecarea cîtorva decizii aberante și discreționare cu mulțimea de lucruri bune făcute de DOOM2, însă norma „nicio/niciun” în loc de nici o/nici un mi se pare că le devansează pe celelalte (mă voi ocupa zilele viitoare și de inventarea unei majorități care ar spune cireși în loc de cireșe).
    Cert e că există oameni care se uită urît la mine cînd le spun că nu, nu există nici un fel de prevedere a Academiei care să te oblige să scrii *întro și *întrun, fără cratimă, contrar celor găsite pe internet (contaminarea de la „nicio”, „niciun” este evidentă). Le arăți DOOM2-ul și nu te cred, ba unii apelează la varianta „sun un prieten”, ca să se asigure că ceea ce știau ei că este evident este de fapt fals.
    Gravă nu este modificarea în sine, ci transmiterea mesajului că s-a „legiferat” o aberație, chestiune care îi face pe oameni să creadă posibilă alte aberații, de data asta nelegiferate.
 

vineri, 11 septembrie 2015

Ce valoare are un bilion? Dar un trilion?

Bancnota de 100 de milioane de bilioane (1020) de pengő
    Cînd este vorba de numere mari, în dicționarele românești este un haos aproape total, definițiile contrazicîndu-se flagrant. Motivul este existența a două scări de numerație, una numită «lungă» (care numără din milion în milion) și respectiv una numită «scurtă» (care numără din mie în mie). Pe scurt, trilionul american este cît bilionul european căci americani folosesc „scara scurtă”, pe cînd europenii „scara lungă”.
    Programa de matematică pentru clase mici nu tratează problema (se oprește la un miliard). Am încercat să întrebăm la Acadmie și la Societatea de Științe Matematice (de multiple ori), dar tăcerea a fost singurul răspuns. Din acest motiv, toți cei din echipa de la dexonline am făcut cercetare serioasă pe tema asta. Rezultatul îl găsiți aici, cu toate detaliile posibile (sigur, pot fi și probleme la care nu ne-am gîndit, așteptăm feed-back în acest caz!).
    Rezumatul articolului? Simplu: dacă vreți să fiți înțeleși de toată lumea, atunci nu folosiți valori peste un miliard (am convins inclusiv echipa de traducători de la Consiliul Europei să recomande acest lucru)!

miercuri, 9 septembrie 2015

luni, 7 septembrie 2015

chasselas...

    La Auchan găsești struguri Chasselas cu 3,40 lei/kg, iar în piață găsești ceasla cu 1,50 lei/kg (iar anul trecut strugurii românești ceasla erau 1 leu la Auchan). Probabil că noul manager de achiziții nu prea le are nici cu limba română, nici cu soiurile de struguri...
    Da, i-adevărat că ceasla (sau fandositul șaslá, cum tot încearcă DEX-ul să impună, în ciuda faptului că nimeni nu zice așa) provine din franțuzescul chasselas (pronunțat „șaslá”, de unde și paranteza precedentă), dar asta nu înseamnă că tre' să mai revenim la numele din franceză. La noi de mai bine de 50 de ani s-a-ncetățenit forma ceasla și, după cum nu spunem Aspirin, ci aspirină și după cum nu scriem nici Vaseline, ci vaselină, tot așa păstrăm forma ceasla, nu Chasselas.

vineri, 4 septembrie 2015

Stație intermodală?!

Intermodală? Are cineva vreo idee (în afară de Star Trek) de ce s-a folosit barbarismul acesta izmenit și inept? Dacă tot e vorba de mai multe moduri de transport de ce nu i se spune multimodală?!
Star Trek Basarab

joi, 3 septembrie 2015

Programul metroului...

Trecînd peste greșeala elementară de folosire a unui interval folosind între dar nu și pe și, dacă programul metroului este de o oră, între 7:00 și 8:00, se verifică regula! Că intervalul 7:00-8:00 este cuprins în 5:00-23:00...

Era oare atît de greu să scrie simplu „Program: 5:00-23:00”?

*potgorie



Dintotdeauna comercianții au fost vectorii „mutațiilor” lingvistice, avînd un mare număr de „vizualizări” (chiar și în epoca dinainte de internet!).
Curios este că, deși nici un cuvînt românesc necompus (excluzînd și cuvintele străine) nu conține grupul -tg- , iar singurele care conțin grupul -dg- sînt podgorie și odgon, ambele cuvinte prezintă variația cu t în loc de d (potgorie și otgon)! Și asta în ciuda faptului că pronunția lui -tg- (ocluziva surdă urmată imediat de ocluziva sonoră) este mai dificilă...
Trebuie spus, totuși, că respectivul comerciant și-a corectat pînă la urmă greșeala!

vineri, 21 august 2015

Există cuvinte dacice în limba română? - episodul I: DEX-ul

    Am luat la puricat DEX-ul și rezultatul îl găsiți în articolul de aici! Urmează în viitorul apropiat încă două episoade: unul cu Dicționarul Etimologic Român (Ciorănescu) și celălalt cu Dicționarul Etimologic al limbii române pe baza cercetărilor de indo-europenistică (M. Vinereanu).

    Pe scurt, conform DEX nu avem etimoane dacice (ceea ce pare normal avînd în vedere lipsa izvoarelor), dar există cuvinte care au indicii care ne ajută la o primă filtrare:
  • cuvintele care apar cu indicația cf. alb. - 90 de cuvinte, printre care: abur, balaur, moașă, năpîrcă, traistă;
  • cuvintele care apar cu etimologie necunoscută - peste 1000 de cuvinte, printre care: baci, băiat, beci, burtă, cotor, melc, pungă, sculă, stăpîn, zmeură;
Sigur, nu toate cuvintele cărora DEX-ul le oferă o etimologie au etimologia „beton” (adică sub nici o formă nu ar putea proveni din substrat): de exemplu, lui creier i se găseşte o etimologie forţată, din latină (cerebellum), cînd de fapt are un corespondent în albaneză, krerë, „capete“ (pluralul lui krye), care nu se poate explica prin latină. 

miercuri, 19 august 2015

vespasiană

Toalete publice romane în Ostia Antica
    Cei mai bătrîni își amintesc cu siguranță sinonimul pentru pisoar: vespasiană. Legătura cu împăratul Vespasian este evidentă, însă motivul legăturii rămîne obscur pentru mulți. Dacă vă gîndiți că Vespasian a inventat pisoarul (WC-ul sau WC-ul public), greșiți: acestea existau de multă vreme în Roma (inclusiv cu apă)! 
    Vespasian de fapt a fost doar cel care, din cauza faptului că războiul civil golise visteria imperiului, a impus pentru prima oară o taxă pentru colectarea urinei și pentru folosirea pisoarelor - vectigal urinae. Răspunsul lui Vespasian la întrebarea de ce impune o atare taxă a devenit legendar: „Banii n-au miros!”...
Coloană vespasiană, Paris 1910
 

După Revoluția Franceză, Parisul a început să se modernizeze, iar igiena a impus crearea WC-urilor publice. De aceea s-au creat coloanele cu pisoare la interior (și afișe la exterior), care au fost botezate ironic imediat coloane Rambuteau, după numele prefectului care le-a instalat. Se zice că prefectul, căruia nu-i plăcea să fie asociat cu pisoarele, a lansat expresia coloane vespasiene, de unde și numele de azi.

vineri, 14 august 2015

atașamente... malițioase

    Dintr-un comunicat SRI referitor la un atac informatic aflăm că aceste au fost generate de aplicații... malițioase! Adicătelea răutăcioase, sarcastice! Altă sursă prezintă prezumtivul atac informatic un pic mai poetic (dar savuros prin superficialitatea pe care o exhibă):


    Despre „atașamente” puteți citi acest articol al Rodicăi Zafiu, dar cînd acestea sînt combinate oximoronic (da' parcă mai mult moronic) cu maliția pur și simplu devenim și noi malițioși!

joi, 13 august 2015

calmar sau calamar

    De ce se spunea calmar în limba română? Pentru că a fost preluat din limba franceză (fiind o limbă simandicoasă, iar calmarii nu erau mîncați de plebe). De ce se spune calmar în franceză și nu calamar (în latină e calamaris, în greacă așijderea)? Pentru că tutele și cocalarii francezi din evul mediu au stîlcit cuvîntul... :)
    Întrebarea care se pune aici e de fapt alta: avînd în vedere că în limba română exista cuvîntul calmar, de ce naiba oamenii au început să spună calamar? Foarte simplu: tutele contemporane care au început să aibă acces la mîncăruri exotice habar n-aveau de existența acestui cuvînt la noi și l-au readaptat (și doar întîmplător au readus în discuție o formă mai aproape de cuvîntul din limbile de origine: latină/greacă): aici au ajutat vacanțele din Grecia (καλαμάρι), Italia (calamaro), Turcia (kalamar) șamd.
    Ce trebuie să facem în acest moment: să păstrăm cuvîntul vechi sau să acceptăm varianta nouă (care în 99% din cazuri e frangleză, ca job)? Principiul e simplu: oameni culți trebuie să respingă inovația cît timp nu se generalizează. Din păcate IL nu e de aceeași părere și aplică criterii discreționare de acceptanță cînd redactează dicționarele: deși DOOM2 acceptă ambele variante, DEX 2009 se poziționează de partea lui calamar (în ciuda faptului că nu se deranjează să modifice etimologia din franceză unde e clar calmar)! Pînă la urmă, greșeala nu face decît să alinieze conceptul la standardele internaționale (mai puțin Franța), așa că o putem accepta!

PS Zice diacritica că și în franceză tendința e să se zică calamar în loc de calmar și dă drept exemplu un site de rețete, unde avem cam de 7 ori mai multe rețete cu calamar decît cu calmar.

joi, 6 august 2015

Hipermarketul ca sursă de neologisme

Destocaj
    Dacă acum ceva vreme, tot ca rezultat al unei vizite în hipermaket, vorbeam despre mulci – termen fără  un corespondent acceptabil în limba română – acum trebuie să vorbesc despre unul care nu are nici o rațiune de a exista în limba română: destocaj (vezi imaginea).
    Și fără să avem acces la sursă putem deduce înțelesul: acțiunea de a micșora stocurile (barbarismul antonim e deja în dicționare). Ba mai mult, terminația trădează și originea: franceză (dar noi știam asta încă din momentul în care am văzut numele hipermarketului).
    Interesant este că și în franceză este un neologism, dar și că definiția pe care am găsit-o în Larousse (singurul dicționar canonic care definește cuvîntul) pare să aibă alt înțeles decît cel sugerat de raftul cu pricina: „acțiunea de a repune în utilizare ceva ce a fost în prealabil stocat”. În dicționarele online destockage-ul e definit mai plat: „reducere de stocuri”.
    Realitatea crudă ne arată că este vorba de niște simple reduceri de preț pentru alimente perisabile ca să se vîndă mai ușor (și mai ales înainte de expirarea termenului de garanție). 



marți, 4 august 2015

Cum scriem cuvintele străine în limba română?

    La școală nimeni nu îți spune ce să faci cînd vrei să te bagi în seamă și să inserezi cuvinte străine în texte scrise în limba română, ci mai curînd ești învățat că cacofoniile (sic!) sînt greșeli impardonabile și că pleonasmele în exces s-ar putea să te orbească.
    În mod curios, nici DOOM nu se ocupă special de scrierea cuvintelor importate recent, însă dacă căutăm cu grijă descoperim sfaturile Institutului de Lingvistică din cadrul Academiei.
Cratima
[...]
8. leagă articolul hotărât enclitic sau desinența de cuvintele greu flexionabile, în cazul:
[...]
  • împrumuturilor și numelor de locuri a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare: acquis-ul; !bleu-ul; Bruxelles-ul; !dandy-ul, pl. art. !dandy-i (nu dandi, pl. art. dandii); show-ul, show-uri
!Se recomandă atașarea fără cratimă a articolului sau a desinenței la împrumuturile — chiar neadaptate sub alte aspecte — terminate în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boardul, boarduri; clickul, clickuri; trendul, trenduri.

Sursa: DOOM 1.2.4

luni, 3 august 2015

pațachină

Rhamnus cathartica - pațachina
    Nu-i așa că nu știați care este sensul propriu/primul sens al lui pațachină? El desemnează arborii din familia Rhamnaceae: crușînul (Rhamnus frangula) și respectiv verigarul  (Rhamnus cathartica)!
    Sensul familiar („femeie vulgară”) nu a putut fi explicat încă: Șăineanu susține că planta s-ar fi folosit în trecut în boiangerie, însă afirmația nu se verifică (probabil e vorba de Rubia tinctorum, roiba), A. Scriban consideră că sensul ar putea proveni de la mirosul puternic al plantei (cf. putoare), iar Ciorănescu consideră că sensul ar putea fi o contaminare de la moțochină / mațaghină.
    Numele plantei, în schimb, știm de la Scriban și Ciorănescu că provine din sîrbă: pasjakovina (pas - „cîine”, pasjak - „scîrnă de cîine”).

Despre drone

    Nici nu a intrat bine în limbă cuvîntul dronă (prima ocurență a acestui cuvînt am descoperit-o ca fiind din 2008) și deja a început să fie folosit și cu alte sensuri (asta ca să nu spun greșit, că nu poate fi vorba de așa ceva la un neologism)! Sensul inițial, preluat din engleză, era cel de „aparat de zbor fără pilot uman”, subînțelegîndu-se faptul că aparatul era suficient de mare ca să depășească sfera aeromodelismului și să intre sub incidența autorităților aviatice.
    În ultimul timp, elicopterele multirotor telecomandate de jucărie (cum ar fi așa numitele tri-, quad- sau hexacoptere) capabile să transporte un minim de încărcătură (o cameră video, marfă de contrabandă sau chiar un pistol), au început să fie numite și ele „drone”.
    Colac peste pupăză, adaptarea după forma scrisă o dronă - două drone a început să fie concurată de adaptarea după pronunție un dron - două dronuri sau chiar un drone (pronunțat ca în engleză) - două drone-uri. Probabil că presiunea majorității se va impune: avem exemplul recent al lui clonă care, în ciuda recomandărilor din dicționare pentru clon, s-a impus.

duminică, 2 august 2015

*piurea

piurea, schembea și altele belele
    Ajungi la restaurant și vezi pe meniu puree. Te gîndești ca or fi vrut să fie franțuziți (purée) dar au rămas fără diacritice.
    Dar cînd vezi piurea (și încă de două ori) ce scuze le mai poți aduce? Sigur, așa scria pe un meniu de acu' o sută și ceva de ani, am văzut și eu. Dar să fi intrat atît de bine în rol oamenii încît să copieze și greșelile care se făceau p-atunci (că vedem pe meniu și schembea)?
    Oricum, cu ocazia asta mi-am amintit că în copilărie nu am reușit să aflu exact cum se zice, deoarece am auzit toate variantele posibile: piuré, piréu, piré, püré (franțuzit un pic)...

sâmbătă, 25 iulie 2015

canicula

    Că tot e de sezon, foarte interesantă etimologia cuvîntului caniculă: combină un pic de istorie cu un pic de astronomie! Canicula în latină (însemnînd literalmente „cățelușă”) sau canicule în franceză (etimonii lui caniculă), reprezintă numele alternativ al lui Sirius (Steaua... Cîinelui în limba poporului), cea mai mare stea din constelația Canis Majoris (Cîinele Mare pre limba românească). Prin metonimie, canicula a început să desemneze perioada cînd steaua Sirius răsare și apune în același timp cu Soarele. Cum perioada asta se suprapune cu cele mai călduroase zile ale anului, iulie și august, încă o metonimie a făcut ca termenul să desemneze căldura dogoritoare specifică lunilor iulie și mai ales august.
    La fel de interesant (dar deloc întîmplător) este că și în engleză lui Sirius i se mai zice Steaua Cîinelui (Dog Star), iar canicula are numele alternativ de Zilele Cîinelui (Dog Days) probabil prin același proces metonimic!

vineri, 19 iunie 2015

Biserica n-are diacritice...


    După cum se poate vedea și în imagine, scrisul fără diacritice a fost inventat acum 100 de ani, mult înaintea e-mailului și SMS-ului!


sâmbătă, 9 mai 2015

a priori

Logoul SRI
    Nu știu ce o fi în capul celor de la SRI, însă cert e că gnoseologia nu prea le este cunoscută: dovadă stă mottoul pe care l-au ales. În filozofie/logică (cam singurele domenii unde e folosită sintagma), a priori are un sens bine definit: „anterior experiențelor”, „bazat doar pe rațiune”, astfel că pare greu de crezut că s-ar putea aplica patriei.

    Pe site-ul instituției găsim cîteva explicații elucubrante, dar nu se intră în prea multe detalii care să explice ce ar crede că înseamnă Patria a priori; fragmentului i s-ar potrivi doar eticheta „beție de cuvinte”:
Deviza heraldică aplicată la baza scutului – PATRIA A PRIORI – completează compoziția, evidențiind în ansamblul simbolic esența misiunii SRI de a proteja securitatea națională prin loialitate, profesionalism și adevăr, recunoscând valoarea incontestabilă și fundamentală a Patriei.
    Nu am dovezi, dar pare că mottoul s-ar fi vrut ceva similar lui Deutsche über alles, probabil „Patria mai presus de orice” sau „Patria înainte de toate”, dar pînă la urmă a ieșit cu totul altceva!

joi, 26 martie 2015

Mulci...

    De cîtva timp a apărut un nou cuvînt în limba română: mulci. Provine din engleză (mulch) și a început să facă furori în zona grădinăritului pînă acolo încît s-a construit o adevărată familie de cuvine: a mulci, mulcire, mulcit șamd.
    Recunosc că am fost intrigat la început de concept, însă nu am descoperit pînă acum nici un cuvînt neaoș care să mă poată face să resping mulciul ca fiind barbarism: îngrășămînt nu e, litieră (2) nu e, compost nu e...
    În același timp, trebuie să mărturisesc că nu sînt nici un om care să grădinărească prea mult, așa că nu pot spune dacă conceptul acesta nou este necesar sau este doar un moft. Totuși, căutarea online a acestui termen pe google arată (sute de) mii de exemple de folosire, care definesc bine conceptul (strat protector) și modul de realizare (din scoarță de copac, folie plastic șamd) și care par a demonstra că e nevoie de acest concept. Mai rămîne o singură necunoscută: ar trebui să se folosească forma originală, mulch, sau cea care a fost deja integrată în limbă, mulci?

joi, 5 februarie 2015

Din nou despre pleonasm

    În România există o luptă continuă a lingviștilor amatori împotriva a ceea ce cred ei că ar fi erori de gramatică, țintele predilecte: pleonasmul și cacofonia, în ciuda faptului că acestea nu fac parte din gramatică. Despre cacofonie am mai scris aici, însă despre pleonasm cred că se pot scrie tomuri întregi și subiectul nu ar putea fi epuizat. Cîteva articole pe această temă, foarte bine documentate, sînt cele ale Rodicăi Zafiu, în România Literară (despre pleonasm sau averse de ploaie).

    Zilele trecute am primit pe email la dexonline (a nu știu cîta oară) o întrebare despre pleonasm, anume dacă „eu plantez plante” ar fi pleonasm sau nu. Sigur, urmînd definiția strictă din dicționar avem de-a face cu un pleonasm, însă a planta este tranzitiv și cere complement direct (cu alte cuvinte, nu putem spune „*eu plantez”) și, în plus, se poate referi la o variantă largă de obiecte: răsaduri, puieți, butași (categoria plante), dar și stîlpi, pari sau mine.


    Dacă am urma cu strictețe definiția din dicționar, ar trebui să-i „înfierăm” și pe Tudor Arghezi („unde sapă sapa locul, sare din pămînt norocul”), Topîrceanu („care vine, vine, vine, calcă totul în picioare”), Eminescu („cobori în jos, Luceafăr blînd”), Al. Odobescu („Dar însă, și eu am crescut pe câmpul Bărăganului!”), Gib Mihăescu („Cu uniforma aceasta am făcut minuni și la facultate: însă precaut, din cauza comenduirii, n-o îmbrăcam decât numai la examene.”) și (că să nu fim prea naționaliști) chiar pe Shakespeare („This was the most unkindest cut of all.” - Julius Caesar) și lista poate continua la nesfîrșit. 

    De asemenea, tot la capitolul pleonasm ar fi și folosirea pronumelor personale „Eu vreau să dorm” – persoana fiind inclusă în forma verbului – sau chiar regulile gramaticii (sic!): în limba română este corect să spunem: „Nu a venit nimeni niciodată”, deși ar fi suficientă (teoretic) o singură negație.

Ca temă pentru acasă, clarificați dacă „ierarhia ierarhilor” este pleonasm sau nu! :)

miercuri, 14 ianuarie 2015

Din nou despre metri și metrii


Întotdeauna mi s-a părut fascinantă capacitatea unora de a face cîte o greșeală practic la fiecare cuvînt! Iar cînd lucrezi în televiziune, la burtiere, ai și posibilitatea de a-ți populariza „opera” în eter!
Dacă greșeala cu numărul de i-uri e deja una clasică (și tristă), mai simpatică este incapacitatea de a folosi prepozițiile elementare: de obicei ești îngropat în ceva (maestrul a simțit asta cînd a spus de zăpadă, dar în cazul ăsta sub este în plus). Sigur, se poate forța limba română spunînd că ești îngropat sub ceva, dar în acest caz folosirea lui în ar fi necorespunzătoare.

vineri, 2 ianuarie 2015

Topul afișărilor de pagini în 2014

Ce a însemnat 2014 pentru utilizatorii dexonline?

Dacă ar fi să ne limităm la o imagine, am folosi-o pe cea din dreapta (unde se observă clar care este cuvîntul anului).

Dar sînt convins că pe mulți i-ar interesa mai mult cîteva cifre concrete:

  1. vocație: 157 mii afișări
  2. empatie: 96 mii afișări
  3. diaspora: 79 mii afișări
  4. (a) crea: 56 mii afișări
  5. pragmatic: 54 mii afișări
  6. vis: 54 mii afișări
  7. exhaustiv: 52 mii afișări
  8. de asemenea: 51 mii afișări
  9. ipocrit: 49 mii afișări
  10. același: 48 mii afișări
  11. paradigmă: 48 mii afișări
  12. politruc: 48 mii afișări
  13. introvertit: 47 mii afișări
  14. misogin: 46 mii afișări
  15. cinic: 43 mii afișări
  16. vanitate: 41 mii afișări
  17. istoric: 41 mii afișări
  18. pulă: 41 mii afișări
  19. empiric: 41 mii afișări
  20. efemer: 40 mii afișări
  21. amnistie: 39 mii afișări
  22. patetic: 38 mii afișări
  23. sarcasm: 38 mii afișări
  24. fortuit: 38 mii afișări
  25. celeritate: 38 mii afișări
  26. Mai mult
De remarcat că ponderea principală o constituie adjectivele și substantivele: doar 3 verbe în prima sută! De asemenea, remarcăm poziția locuțiunii adverbiale de asemenea (iar dacă observăm că există în top și neasemenea, care reprezintă și pagina la care este redirecționată căutarea fără spațiu –deasemenea – acesta ar fi fost mult mai sus în clasament (poziția a treia sau a patra)!

Notă: din analizele comportamentului utilizatorilor făcute de google am obținut că cea mai mare parte din paginile lui sinonim, antonim, omonim sînt făcute din încercarea de a găsi relațiile respective dintre cuvinte și nu pentru a afla definițiile cuvintelor în sine, așa că le-am omis din clasament.

joi, 1 ianuarie 2015

Anul 2014 pentru dexonline

 Aproape 16 milioane de utilizatori au folosit site-ul nostru de aproape 51 de milioane de ori, afișînd peste 130 de milioane de pagini! Creșterea netă față de 2013: 2 milioane de utilizatori în plus (15%), 3 milioane de sesiuni (6%) și 2 milioane de pagini afișate (1,5%).