marți, 18 iulie 2017

Deținuții se eliberează... sau nu-i așa?

Contrar părerii jurnaliștilor de la Digi, pușcăriașii se liberează condiționat, nu se *eliberează condiționat. Nu numai că ne-o spune DEX-ul:
LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (Jur.) Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. – V. libera.

sursa: DEX 2016
dar chiar legislația folosește acest termen (de exemplu, Codul Penal).
    Verbul a elibera se mai folosește popular cu sensul de a libera cînd este vorba de stagiul militar și se poate admite că această confuzie din limba neîngrijită s-ar putea extinde la cazul deținuților, însă cine pretinde că face jurnalism de calitate ar trebui să folosească corect limba română!

vineri, 14 iulie 2017

modele reduse?

Bănuiesc că prin model redus autorul afișului voia să înțelegem „model cu preț redus”, însă nimic din limba română nu îl ajută: nici sensurile cuvîntului redus, nici metodele uzuale de îmbogățire a sensurilor (rareori un adjectiv preia valoarea unei întregi expresii). Totuși, se înțelege ce transmite autorul, astfel ca nu ar fi o gaură în cer.

Însă de ce a simțit nevoia să accentueze (și chiar să folosească litere aldine pe afiș) folosindu-l, ca nuca-n perete, pe puternic nu cred că poate înțelege nimeni:

  • reducerile nu pot fi puternice, ci eventual mari, uriașe;
  • chiar dacă am accepta cuvîntul, efectul este hilar cînd este alăturat valorii „uriașe” de 30%...


miercuri, 12 iulie 2017

Serviciul de consultanță lingvistică al Institutului de Lingvistică București

De ceva timp s-a redeschis serviciul de consultanță al Institutului de Lingvistică București. Site-ul este diferit de varianta anterioară, dar promptitudinea e similară. Ultima actualizare a paginii e de acum aproape 2 ani și, oricum, actualizările au durat mai puțin de 6 luni...

Din fericire de data asta răspunsurile au fost publicate, astfel că găsim și cîteva infoarmții interesante. Cu ocazia asta am descoperit o inconsecvență a DOOM2:
Subiect: doi sau două august
Întrebare: Cum este corect să rostim: „Pe doi (doisprezece / douăzeci și doi) august s-a lansat proiectul” sau „Pe două (douăsprezece / douăzeci și două) august ...”? Dacă spunem „pe data de două” acordul este obligatoriu?
Răspuns: Potrivit DOOM 2005 p. XCII, pentru exprimarea zilelor de 2, 12 sau 22 ale lunilor se pot folosi fie formele de masculin ale numeralelor, fie cele de feminin (ambele fiind corecte): doi / două februarie, doisprezece / douăsprezece mai sau douăzeci şi doi / douăzeci și două august. Exprimarea datei în construcția „data de ...” nu impune folosirea formei de feminin a numeralului, putându-se spune fie data de doi august, fie data de două august.
Pentru prima zi a lunii se folosește întotdeauna numeralul ordinal masculin: întâi august.
De ce e inconsecvență? Pentru că se impune ca în date, ziua 1 să fie citit ca numeral ordinal, iar la restul zilelor ca numerale cardinale. În plus, auzim peste tot Unu mai sau Unu iunie (iar în Transilvania încă se mai spunea acum 20 de ani Prima mai), astfel că nu poate fi luat în calcul uzul (sigur, pe internet găsim un raport de 2:1 în favoarea lui întîi, însă textele în care se scrie 1 cu litere sînt de mii de ori mai puține decît cele în care se folosește cifra).

marți, 11 iulie 2017

Despre nume (6) - alte nume indoeuropene

vechiul silabar persan
Continuăm periplul numelor cu cele vechi indoeuropene. Reiterez faptul că majoritatea informațiilor prezentate sînt preluate din cartea Nume de persoane (Al. Graur).

Mai multe studii comparative ne arată că limbile indoeuropene (cu excepția latinei) au sau au avut în trecut același sistem de formare a numelor de persoane, ceea ce ne face să credem că au moștenit acest sistem din limba comună primi­tivă. Orice om avea un singur nume, de obicei compus din două elemente, fiecare din ele cu înțelesul lui (legătura dintre elemente nefiind totdeauna clară).


Iată mai întîi cîteva exemple de nume indiene (care se mai folosesc și astăzi):
  • Ceandragupta „protejat de lună“ (ind. ceandra „lună" și -gupta „pro­tejat"). La fel e numele matematicianului Brahmagupta (Brahma – Zeul creației);
  • Dașarathas „cel care are zece care" (eroul unei epopei adaptate în romînește de Coșbuc; ind. dașa „zece" și ratha „car"; e vorba, bineînțeles, de care de luptă);
  • Kalidasa „sclav al zeiței Kali" (ind. dasa „sclav"), numele unui cu­noscut poet;
  • Mahatma „suflet mare" (ind. maha- „mare" și atma- „suflet"), pre­numele lui Gandhi;
  • Radhakrșnan, numele unui om politic actual, este format din Radha „păstoriță iubită de zeul Krșna și zeificată"; r vocalic se pronunță astăzi aproape ca ri, de aceea în Europa se transcrie adesea Krișna (deci Radhakrișnan).
  • Rajendra (pronunțat ragendra) „cel mai bun dintre regi" (ind. raja, ragea „rege" și Indra, numele unui zeu), prenumele lui Prasad, om politic actual.

În unele cazuri apar și nume dintr-un singur element, for­mat cu un sufix:

  • Şakuntala, eroina piesei cu același nume a lui Kalidasa, derivă de la ind. șakunta- „pasăre".


Asemănătoare cu numele indiene sînt cele vechi persane:
  • Artakhșatra (devenit în grecește Artaxerxes) „domnie curată" (pers. arta „curat" și khșatra „domnie");
  • Khșayarșa (devenit în grecește Xerxes) „bărbat domnitor" (pers. khșaya „domnitor" și arșan „om");
  • Mitradates „dăruit de zeul Mitras";
  • Viștaspa (devenit în grecește Hystaspes) „cel care are 20 de cai" (pers. vișta „20" și aspa „cal");
  • Zarathustra „cămilă de aur“ (pers. zarath- „de aur“ și -ustra „că­milă").

Şi aici apar nume formate dintr-un singur element:
  • Darayawauș (în grecește Dareios, în latinește Darius, în romînește Darie) „stăpînitor".
  • Din pers. kuru „tron“ e format numele regelui numit în grecește Kyros, în latinește Cyrus.


În celtică situația e cam aceeași, doar că avem mai puține informații. Ca al doilea element al compunerii găsim adesea, în limba galică, pe:
  • -rix „rege": Cingetorix (cingeto- „viteaz"), Dumnorix (dumno-, după unii „lume", după alții „adînc"), Orgetorix (orgeto- „omorîtor" ?). 

Tot în galică găsim un al doilea termen:
  • mar- „vestit": Indutiomarus, Segomarus (sego- „zimbru"). 

De origine celtică este și numele Brigita, „înaltă”., iar celticul *Dubno-walos (*dubno- „lume" și *walos „puternic") s-a tranformat în numele scoțian Donald.

vineri, 7 iulie 2017

Physalis sau păpălău?

Cine merge prin supermarketuri nu se poate să nu fi întîlnit cutiile de physalis la raionul de fructe exotice. De ce preferă maketingul denumirea pompoasă, latinească, este destul de clar, din păcate, însă, denumirea nu este tocmai corectă pentru că physalis reprezintă numele întregii familii de plante, cea din magazine fiind doar o specie sudamericană (physalis peruviana).

Interesant este că de fapt planta are o rudă foarte apropiată autohtonă, numită păpălău (psysalis alkekengi), care este o plantă medicinală folosită de sute de ani în România! Sigur, nici folosirea denumirii neaoșe nu ar fi tocmai corectă (denumirea referind altă plantă, chiar dacă asemănătoare), însă folosirea denumirii latinești generază probleme cînd trebuie declinată, ceea ce mă face să cred că nu va fi niciodată adaptată.

Mă întreb ce s-ar întîmpla cu denumirea latinească dacă păpălăul ar fi și el comercializat (cu acest nume); probabil că asemănarea izbitoare dintre cele două ar conduce la folosirea aceluiași nume pentru ambele plante, însă nu știu pe cine ar trebui să pariez: pe physalis sau pe păpălău!

physalis în supermarket
cultură de păpălău (physalis alkekengi)
„cătina incașă” (physalis peruviana)