joi, 31 decembrie 2009

La mulți ani!

Nu, nu este o urare de Anul Nou! Sînt convis că nu multă lume știe faptul că este etimonul mult-folositului a mulțumi!

Din urarea la mulți ani s-a creat verbul a mulțăni (a spune urarea aceasta, probabil) care s-a transformat în a mulțămi, iar prin ultima transformare s-a ajuns la cuvîntul pe care îl știm astăzi.

* „Primul care este cel mai rapid”...

E binecunoscut faptul că ziarele românești, în special cele disponibile pe internet din cauza lipsei unui corector/redactor, abundă de „perle”. Iată un exemplu care este chiar în subtitlu (îl copiez aici pentru că s-ar putea ca cineva să fie vigilent și să modifice un pic). Si pentru că i s-a părut o frază de efect, autorul o repetă în altă formă și în textul articolului...

E primul jucător care reuşeşte să ajungă cel mai rapid la 50 de goluri marcate în tricoul lui Liverpool!

Este clar că înainte de respectivul jucător (Fernando Torres pentru cine e interesat), nimeni nu a ajuns cel mai rapid la 50 de goluri... Comentariile, cred, sînt de prisos (sigur singura variantă în care logica nu este batjocorită ar fi fost să fi fost primul care ajunge la 50 de goluri. Dar realitatea - cea adevărată, nu site-ul - ne contrazice).

Matematicienii pot observa că și lema lui Zorn este ignorată...

marți, 22 decembrie 2009

Cel mai lung cuvînt din limba engleză

    Nu, nu l-am preluat dintr-un dicționar... Pur și simplu l-am descoperit folosind un motor de căutare un pic altfel: Wolfram Alpha. Cum se caută? Simplu! Ce obținem?
pneumonoultramicroscopicsilicovolcanoconiosis
    E adevărat că și în dexonline se poate folosi pentru descoperirea celui mai lung cuvînt din limba română (atestat de dicționare) – electroglotospectrografie – însă nu trebuie să uităm că motorul de căutare menționat mai sus este orientat către matematică...

    Că tot am ajuns aici, nu pot să nu amintesc și de celebrul hapax legomenon shakespeare-ian: honorificabilitudinitatibus (da, el e latinesc la origini, după cum se și vede, dar autorul voia să persifleze pedanteria). Cuvîntul acesta care înseamnă ceva de genul „starea de a fi capabil să primești onoruri” îmi aduce aminte de o lectură dintr-o revistă Flacăra Rebus a anilor '80 în care găseam cuvîntul (informație pe care nu o pot confirma, din păcate, neavînd la dispoziție arhiva acestei reviste la dispoziție): inonorabilitudinalitate și era atribuit lui Nicolae Bălcescu, însemnînd ceva de genul „lipsă de mîndrie patriotică”. Dacă reușesc să găsesc acul în carul cu fîn, voi aduce lămuriri suplimentare...

Editare ulterioară: am descoperit în revista Rebus nr. 6 (666) din 15 martie 1985. Totuși, se impune o observație: Nicolae Bălcescu a murit în 1852, deci nu avea cum să inventeze acel cuvînt în 1856, cum se specifică în respectivul text. Nici de o operă publicată postum nu poate fi vorba, căci abia în 1861 a început publicarea operelor sale. Știți cumva vreun expert în Bălcescu care să ne poată ajuta?

marți, 15 decembrie 2009

Ce este nou în DOOM2

Chiar dacă nu este așa nou, cred că e o lectură utilă (am zis că e utilă, nu că aș fi de acord cu tot ce scrie acolo...): Aici găsiți documentul (care are marele avantaj de a fi scris de coordonatoarea acestuia).

joi, 10 decembrie 2009

cataroi

Foto: mihai86
Probabil 90% dintre românii care cunosc cuvîntul îl asociază cu „bolovan, pietroi”. Ei bine, DEX-ul zice că nu e așa! Se poate vedea definiția...

Mai mult, a început să fie folosit cu noul sens și în denumiri pompoase, aproape științifice, cum ar fi cataroaie calcaroase!

Deviația de sens e destul de greu de explicat, singura presupunere ar fi că expresia „a fi lovit de cataroi” a fost interpretată popular ceva de genul:
păi ce te poate lovi și să rămîi lat? Ghici cataroi ce e... evident un pietroi!
Are cineva alte păreri?

chermesă/chermeză

Chiar dacă e unul dintre cuvintele pe care DOOM2 le face cam harcea-parcea (chermesă de pînă acum s-a modificat brusc în chermeză din motive de nimeni bănuite), mi se pare interesantă originea cuvîntului: olandeză (de fapt, mai corect ar fi spus „neerlandeză”)!

Sigur, la noi a ajuns prin intermediul limbii franceze (kermesse), dar originea sa cea
Cuvîntul este format din kerk- „biserică” și misse - „liturghie (cîntată), mesă”.

Explicațiile din Le petit Robert:
1. Aux Pays-Bas, en Belgique, dans le nord de la France, Fête patronale villageoise, foire annuelle célébrée avec de grandes réjouissances en plein air. ➙ ducasse. « La Kermesse héroïque », film de J. Feyder. « la frénésie des bacchanales et des kermesses » (S. Lilar).
2. (1832) Cour. Fête de bienfaisance, souvent en plein air (cf. Vente* de charité). La kermesse de l'école. ➙ région. fancy-fair.

Explicațiile din DEX încă consideră că termenul definește o petrecere în aer liber (eventual legată de o sărbătoare religioasă), însă vine tare din urmă sensul de „petrecere cu excese”, așa că o dată cu schimbarea pronunției „oficiale” probabil se va trece și la ajustarea definiției în viitorul apropiat.

vineri, 4 decembrie 2009

De campanie

Nu, nu am dat în mintea politicienilor... :) Am vrut doar să manifest cîteva păreri despre duelul limbii române între cei doi candidați principali la prezidențiale.

Dacă la dl. Băsescu am remarcat folosirea cu obstinație a formei greșite (e drept, cred că ar putea fi ridicată la rang de „regionalism” în Muntenia) să *aibe în loc de să aibă, la dl. Geoană are probleme grave cu folosirea lui decît. Ultima dată am sesizat-o în confruntarea de pe 3 decembrie 2009:

Mai sînt *decît 3 zile pînă la alegeri

Evident, corect ar fi fost: Mai sînt doar/numai 3 zile pînă la alegeri. Din cîte am înțeles, și dl. Cristian Tudor Popescu a încercat să îi corijeze această problemă într-o emisiune televizată, însă fără nici un rezultat! Poate încearcă și cu să *aibe (cu mai mult succes, oare?)... :)

ACTUALIZARE: Nu pot să nu îl adaug aici și pe dl. Antonescu cu minunata lui exclamație:
Este o șansă *foarte istorică!

Sigur, gradele de comparație ale adjectivului sînt uneori mai greu de stăpînit, însă de la cineva care este mult prea lăudat pentur performanțele sale discursive, te aștepți la ceva mai mult...

joi, 3 decembrie 2009

*crătiți, *ciocolăți, *cravăți, *salăți și altele asemenea

Deși nu este o noutate (există atestări ale greșelii de mai bine de 50 de ani), pare că există o tendință accentuată de a construi greșit pluralul cuvintelor care se termină în -at(iț)ă. Mai exact se folosește -ă(ti)ți în loc de -at(iț)e. Îl descoperim inclusiv în vocabularul unui cunoscut critic de film...

Dicționarele sînt clare, de cel puțin 100 de ani avem: ciocolată - ciocolate, cratiță - cratițe, cravată - cravate, salată - salate.

Pluralul de acest tip este caracteristic limbii vechi, însă în limba modernă (asta însemnînd după 1800) femininele au tendința să facă plural în -e. Lăsînd la o parte faptul că cele mai multe dintre aceste cuvinte au a-ul accentuat (care rareori alternează cu ă) şi că acest tip de plural nu mai produce efecte în limbă de mult timp, un argument mult mai simplu poate fi cel al proporției: numărînd pluralele corecte terminate în -ăți (vezi dexonline.ro), practic numai bucată (care are și bucate, dar cu alt sens), dată (care are și pluralul date), judecată și plată au acest șablon de flexiune (din circa 300). În ceea ce privește „crătițile”, din cele aproximativ 150 de cuvinte care au un a accentuat înainte de terminația -iță doar unul (și acela arhaism), staviță, prezintă alternanța a/ă. Ceea ce înseamnă un total de aproximativ 1%...

Cu alte cuvinte, presupunînd că am putea admite aceste plurale pe viitor, singurul lucru care ar fi realizat ar fi complicarea limbii, ceea ce nu este de dorit...

„pion de bază”

De mic copil am fost fascinat de jurnaliştii sportivi şi de vorbele lor sforăitoare. Sigur, nu toată lumea poate scrie ca Ioan Chirilă sau Radu Cosaşu, dar totuşi minima decenţă te poate face să o faci rezonabil, şi, ce e mai important, să nu te faci de rîs!

Ăi mai cuminţi sînt ceva mai şablonarzi, în special dacă sînt invitaţi la o emisiune televizată. Astfel aflăm lucruri extrem de interesante precum: şi-au dorit mai mult victoria (sfatul potrivit ar fi aici: pentru a le curma suferinţa jucătorilor mai bine vedem de la început ce echipă îşi doreşte mai mult victoria şi nu joacă meciul), au dominat mai mult (sigur, nu e greşit dacă, să zicem, o echipă a dominat 75% din meci, iar restul de 25% cealaltă), balonul e rotund (sintagmă plină de subînţelesuri şi de informaţii nemaipomenite), noi sîntem 11, ei sînt 11 (hmmm, bine că ne-a spus, că îmi pierdeam o oră juma' încercînd să-i număr... şi aleargă toţi atît de repede!)...

Ultima perlă pe care am auzit-o este pion de bază... Probabil în mintea domnului Dorin Chioţea (nu mai ştiu în ce trust media lucrează, dar comenta cu drag şi spor un meci care s-a disputat în acelaşi timp cu partida CF Barcelona şi Real Madrid), s-au mixat expresiile om de bază şi respectiv pion (cu sensul figurat de „persoană neimportantă în realizarea unei acţiuni”).

Rezulatul este un oximoron simpatic, care ar fi fost chiar amuzant dacă ar fi fost folosit cu premeditare (evident, într-o situaţie care să i se potrivească)!

luni, 30 noiembrie 2009

Transliteraţia

    Pentru cei care nu cunosc semnificația cuvîntului transliterație, copiez definiția din DEX:

TRANSLITERAȚIE, transliterații, s.f. Transpunere, transcriere dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redîndu-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete. – Din fr. translittération, lat. translitteratio.

    De multă vreme (mai exact din 1993, de la schimbarea normei ortografice care a rostogolit piatra care a creat avalanșa) există o lipsă de organizare, ca să nu zic haos în scrierea numelor străine, în special a celor provenite din alte alfabete. Iar dacă ne așteptăm la asta pentru ideogramele chinezești, cu numele rusești sau bulgărești ar părea că este mult mai simplu.

    De fapt a fost. Pînă în 1993. Poate şi un pic după. Pînă atunci, prima ediție a DOOM-ului și Îndreptarul Ortografic ofereau pentru aceste limbi o mapare simplă pentru transliterație. După hotărîrea Academiei, care nu oferea nici un fel de clarificare în acest sens (vezi textul hotărîrii folosind linkul de mai sus), împreună cu degradarea nivelului de cultură jurnalistică a condus la importarea din Occident a transliterațiilor specifice limbilor respective, dar total neadecvate limbii române.

    De aceea azi nu mai există Gorbaciov ci mai curînd Gorbachev, nu mai avem Cebîșev (sau Cebîșiov dacă ne-am lua după pronunție), ci Chebyshev sau Tchebysheff. Deranjant, chiar puțin frustrant. Însă lovitura de grație a dat-o folosirea â pentru aceste transliterații. De aceea vedem struțo-cămile precum canalul Bâstroe.

    Pînă la apariția DOOM2-ului, în 2005, pentru aceste nume puteam să ne facem că sărim peste conținutul hotărîrii Academiei privind scrierea cu „sunt” și „â”, iar transliterația lui ы în î. Însă, din motive neînțelese, DOOM2-ul se face că nu este un domeniu de interes pentru ortografie, lăsînd totul în mîna unor neclare standarde internaționale. Iată ce zice onor DOOM2 (pagina LII), în 2.5. Scrierea și pronunțarea numelor proprii străine:

    Pentru redarea cu litere latine a substantivelor proprii și a cuvintelor scrise cu alte alfabete (arab, chirilic, grecesc etc.) sau cu alte tipuri de sisteme de scriere (din chineză, japoneză ş.a.) există norme internaționale (dintre care unele au fost adoptate și ca standarde românești), precum şi sisteme proprii ale țărilor respective: chin. Beijing [Beigin] (scris şi pronunțat în trecut și la noi Pekin), ar. Marrakech [Marakeș], jap. Okinawa [Ochinava], rus. Onega, Tolstoi.

    Atît și nimic mai mult. Mesajul pe care l-am primit eu de la colectivul redacțional a fost „descurcați-vă singuri, fraților, că noi avem treburi mai importante”!

joi, 26 noiembrie 2009

învesti și investi

    Cred că este de notorietate confuzia dintre a învesti și a investi: aflăm tot timpul de la TV cum „se *investește prim-ministrul în funcție”...

    Se pare că puțini nu au curiozitatea să verifice într-un dicționar, înainte de a repeta după alții:
INVESTÍ: A plasa, a aloca, a cheltui un fond, un capital, diverse mijloace materiale într-o întreprindere; a face o investiție.  

ÎNVESTÍ: A acorda cuiva în mod oficial un drept, o autoritate, o demnitate, o atribuție: (în evul mediu) a da cuiva învestitura.
    Interesant este că, citind Dicționarul Greșelilor de Limbă, Al. Graur, Ed. Academiei RSR, 1982, am descoperit că în vremea ceea exista aceeași greșeală, însă în sens invers! Pe atunci se „învesteau bani în afaceri”! :) Tot acolo autorul afirmă (contrazis, totuși, de toate dicționarele cu excepția dicționarului lui Scriban) că n-ar fi incorect să spunem „investire într-o funcție”. Totuși, a evitat să introducă articolul său referitor la investi-învesti în volumele Puțină gramatică...

    La acest tip de confuzie contribuie din plin încăpățînarea multora de a nu folosi diacritice, așa că știrile primite în redacție fără diacritice ajung să aibă acest tip de greșeală...

luni, 23 noiembrie 2009

*noi veniți

În celebra serie stupidă de reclame ale operatorului de telefonie mobilă de culoare roșie, există una în care există o replică de genul:
Și e regulă: *noii veniți fac cinste
Din păcate, după cum am mai spus într-o postare mai veche (și mai am una pe „țeavă”), textierii reclamelor au probleme cu limba română. „nou-venit” este un cuvînt format dintr-un adverb (invariabil!) și un adjectiv provenit din participiu (conform DOOM2 se scrie cu cratimă) al cărui plural este „nou-veniți”...

„Concesionar auto Perugia”

Recunosc că mi-a scăpat... Am trecut cred că doi sau trei ani pe lîngă un magazin care se numește precum în titlu. Cum am stat în Torino șase luni și mi s-a întipărit în creier mulțimea de „concessionario ufficiale”, probabil că nu mi s-a părut nimic suspect. Doar că aici sîntem în România!

Cum piața românească auto a apărut practic după 1989, este evident că anumite cuvinte calchiate din engleză dealer - distribuitor nu au prins întotdeauna, este oarecum de înțeles că varianta originală din engleză a prins la vorbitorii de limbă română.

Singura informație pe care o aduce folosirea (greșită) a acestui termen preluat din limba italiană este că forma respectivă tranzacționează mașini importate din Italia (deși am găsit pe internet și un „concesionar” al unei mărci franțuzești). Probabil că ușor, ușor, barbarismul acesta va ieși din uz, iar inclusiv firma va fi schimbată cu cuvînt folosit corect (probabil „dealer”, că suna mai exotic).

În limba română concesionarul este cu totul altceva (de exemplu conform DEX via DexOnline): CONCESIONÁR, concesionari, s.m. Persoană (fizică sau juridică) care a obținut o concesiune. [Pr.: -si-o-] – Din fr. concessionnaire. În italiană, concessionario înseamnă exact agent de vînzări, dealer. Oare ce se va întîmpla cînd se vor importa mai multe mașini din Rusia sau China?!

vineri, 16 octombrie 2009

crol vs. crawl

Un cuvînt interesant, nou intrat în limba română prin intermediul televiziunilor este crawl (sau crawler în varianta mai lungă dar nefolosită pe meleagurile noastre). Sau crol după cum este folosit (fonetic) de mai toată lumea. Spun fonetic pentru că nu am descoperit nici un loc în care sa fie scris corect... Îl vezi scris *croll, *crool, dar nicăieri sub forma lui corectă.

Bine, de discutat care ar trebui să fie forma lui corectă: crawl sau crol. Adică etimologic sau fonetic.

Curios este faptul că mai există în limba română un cuvînt care provine din englezescul crawl și anume stilul de înot craul! De ce craul? Nu știu, dar probabil se datorază vorbitorilor necunoscători de limbă engleză (vezi intrarea din Webster pentru pronunție), după cum clown a fost importat la noi prin clovn. Sigur, varianta *crovl ar fi de-a dreptul hilară!

În fine, aceaste ultime forme posibile nu mi se par recomandabile deoarece vorbitorul nu face legătura nici grafic, nici fonetic cu originalul. Cum nici prea multe „englezisme” nu fac cinste limbii (și aduc și obligația de a folosi cratimă pentru declinare), aș crede că cea mai bună variantă posibilă este crol, deoarece are și avantajul că nu are deja un înțeles ascociat și nici nu are o grafie exotică.

miercuri, 25 martie 2009

O abreviere: cf.

În nebunia informaţiilor de azi am descoperit că abrevierile sînt folosite exagerat inclusiv pe internet, unde, după umila mea părere, ar trebui cît se poate de mult evitate - abrevierile dintr-o carte poate salvează nişte copaci, dar pe o pagină de internet nu pot decît să încurce! De exemplu, nu cunoşti abrevierile standard şi atunci le foloseşti după ureche. Cel mai bun exemplu este cf.. Acesta vine din latinul confer şi înseamnă compară... Însă este extrem de des folosit ca şi cum ar fi abrevierea lui conform sau chiar a lui confort, iar uneori rezultatul este chiar hilar!


Inchiriez (ofer) garsoniera cf. 1, sd.Tractorul (anunţ pe internet)

Cf. H.G. nr. 1021/2004 (titlul documentului e "Conform ..." - primăria Cluj-Napoca model de CV tipizat)




Răsfoind zilele trecute colecţia revistei (Flacăra) Rebus am descoperit un citat atribuit lui Jack London (citez aproximativ - voi corecta dacă e cazul): "Dacă primeşti o informaţie pe care o poţi verifica uşor, fă-o!"

sâmbătă, 14 februarie 2009

*mingie ?

Singurul lucru plăcut la fotbalul autohton televizat este că jocul este suficient de lent încît poți fi atent și la comentariile (în ton cu nivelul fotbalului) care îl însoțesc...

Printre greșelile repetate cu obstinație este folosirea stîlcită a cuvîntului minge. Sigur, cînd nu este botezat balon, balon rotund sau mai știu eu cum (dar apropo de asta, chiar ar fi interesant să vedem un meci de fotbal cu baloane în loc de mingi - cred că ar fi în spiritul „Ligii lui Mitică”...).

Auzi *mingie, *mingia, mingii în loc de mingi la tot pasul încît chestia asta deja te cam deranjează (adică ajung să cred că nu m-ar zgîria atît de tare pe timpan un *e multe spus cu patos).

De ce totuși *mingie? Mie îmi pare și mai complicat de scos pe gură... Am verificat în dexonline și am descoperit 1127 cuvinte terminate în -gie (dar 760 dintre acestea se terminau cu -logie) și doar 186 terminate în -ge (dintre care multe verbe aici), ceea ce mă face să cred că statistica ar fi singură de vină... Aș putea înghiți asta dacă cuvîntul în cauză ar fi un neologism sau cine știe ce raritate. Dar minge e totuși un cuvînt folosit des...

Oare cineva s-o ocupa de educația celor care îi educă pe cei a căror singură sursă de educație este televizorul (sic!)?

metri sau metrii?

    Pe forumul de întrebări dexonline.ro multe persoane pun întrebări din care reiese că au probleme cu omofonele similare celui din titlu, adică de secvențele cunoscute sub numele de muta cum liquida.

Cînd se scrie metri cînd metrii, cînd se scrie miniștri și cînd miniștrii etc.?

Un exemplu:
Cum se scrie corect: „Cîți metrii liniari?” sau „Cîți metri liniari?”?
    Știu că nu este o explicație foarte științifică (dar este foarte eficace), însă în caz de dubiu pur și simplu trebuie înlocuit cuvîntul cu pricina cu unul similar care nu are problema dătătoare de dureri de cap. Asta mi-a zis învăţătoarea încă din clasa a II-a și mi se pare cea mai simplă explicație posibilă. În cazul exemplului citat, răspunsul trimis a fost:
"metrii" este pluralul articulat. Cu alte cuvinte nu ați avea problema aceasta deoarece în general nu sînt omofone formele de plural nearticulat respectiv articulat, adică nu ați avea nici o problemă să regăsiți varianta corectă între: „Cîte mile marine?” și respectiv „Cîte milele marine?”
Corect este așadar „Cîți metri liniari?”, adică cu un singur „i”!

marți, 10 februarie 2009

informaţii clasificate

De cîtva timp am observat că sintagma informații clasificate copiată din engleza (americană? - classified information). De ce „clasificate” oare? Singura explicație pe care am găsit-o este că e cel mai apropiat cuvînt ca formă de varianta originală.

La noi, evident înseamnă altceva! Într-o vreme, se spunea secretizat în loc de clasificat, ceea pare mult mai românesc. Iar orice vorbitor de limbă română poate înțelege despre ce este vorba, chiar dacă nu cunoaște termenul și nici limba engleză, ceea ce este, cred, cel mai important!

Avertisment („Disclaimer”): O să se remarce că am o anume orientare către criticarea jurnaliștilor (și a altor specii care prezintă sau scriu știrile), dar aceasta este limba română care este auzită de cea mai mare parte a românilor, iar pentru unii dintre ei, e cam singura modalitate de a asculta limbă română structurată în propoziții și fraze... Deci puțină grijă nu ar strica!

luni, 26 ianuarie 2009

Intelectualitatea medie din București contraatacă

    Deși au trecut cîțiva ani de la publicarea noii ediții a dicționarului ortografic (DOOM2), articolul acesta (Unele inovații ale limbii române contemporane şi ediţia a II-a a DOOM-ului) merită o mică discuție: practic este Manifestul DOOM2 scris de coordonatoarea colectivului de redactori ai DOOM2-ului. Citatul de mai jos este savuros:
Astfel, se poate considera că exprimarea literară sau exemplară, în general, este materializată în vorbirea și scrisul generației medii de intelectuali în primul rînd din București – capitala dînd pretutindeni tonul, inclusiv în materie de limbă (cu excepția acelor particularități regionale muntenești respinse de limba literară).
    Adică traducerea se poate face astfel: frați moldoveni, ardeleni, bănățeni și care mai aveți Institute de Lingvistică... mai bine le desființați. Noi, ăștia șmecheri din Bucale, v-o dăm la bot! Eh, ce dacă vorbim și noi cu regionalisme sau chiar greșeli de limbă, dacă facem parte din intelectualitatea medie (mi-e și frică să întreb ce-o fi aia) înseamnă că vorbim corect (iar mi-e frică să mă întreb oare cum s-a desfășurat acest studiu... că doar n-o fi vorba de intelectualitatea din Institut...)

    Nota bene: Numele d-lui Hristea (corectorul ortografic, i-adevărat, îmi recomandă varianta Hristos! :D) apare de 70 de ori în articolul de 15 pagini (4 dintre ele fiind în bibliografie). Mi se pare firesc să îți compari ideile cu alți specialiști, mai ales cînd este vorba de limbă, dar dacă o faci cu unul singur, este absolut penibil și lipsit de profesionalism.

joi, 1 ianuarie 2009

Căutările anului 2008

În topul cuvintelor din 2008 se observa apetența pentru cuvinte mai... delicate (licențioase)!
  1. însumi: 76 mii de căutări
  2. nivel: 60 mii de căutări
  3. pastrama: 28 mii de căutări
  4. pula: 18 mii de căutări
  5. onanist: 16 mii de căutări
  6. recesiune: 16 mii de căutări
  7. empatie: 16 mii de căutări
  8. deasemenea: 15 mii de căutări
  9. pragmatic: 14 mii de căutări
  10. crea: 14 mii de căutări
  11. paradigma: 13 mii de căutări
  12. omonim: 13 mii de căutări
  13. misogin: 13 mii de căutări
  14. mentenanta: 12 mii de căutări
  15. pizda: 12 mii de căutări
  16. de asemenea: 12 mii de căutări
  17. exhaustiv: 12 mii de căutări
  18. neologism: 11 mii de căutări
  19. irefutabil: 11 mii de căutări
  20. empiric: 10 mii de căutări
  21. patetic: 10 mii de căutări
  22. vanitate: 9 mii de căutări
  23. hedonism: 9 mii de căutări
  24. altruist: 9 mii de căutări
  25. infatuat: 9 mii de căutări
  26. fi: 9 mii de căutări
  27. Mai mult