duminică, 31 ianuarie 2010

Nominativus pendens

    Nominativus pendens – „nominativul suspendat” – este cel mai răspîndit tip de anacolut. Există tendința de a începe un enunț cu cazul nominativ (subiectul), la care vorbitorul renunță pe parcurs, după care își reconsideră exprimarea. Drept rezultat, un nume în nominativ rămâne izolat de propoziția din care, logic, face parte. Cele mai multe exemple le întâlnim în vorbirea populară.
*Fetele împăratului, întâmplându-se de față când a lovit spânul pe Arap – Alb, li s-au făcut milă de dânsul și au zis spânului cu binișorul. – corect: „Fetelor împăratului, [...], li s-a făcut[...]”
*Moșneagul, când a văzut-o, i s-au umplut ochii de lacrimi…(Creangă, Harap Alb) – corect: „Moșneagului [...]”
*Cine nu e gata, îl iau cu lopata! (De-a v-ați ascunselea) – corect: „Pe cine [...]”
    Din această cauza, există tendința de a face confuzie între anacolut și nominativus pendens (care doar o subclasă a acestuia) inclusiv în predarea acestuia la școală sau la facultate. Conform DEX avem:
ANACOLÚT, anacolute, s.n. Discontinuitate sau ruptură logico-sintactică în interiorul unei propoziții sau al unei fraze. [Pl. și: anacoluturi]. – Din fr. anacoluthe, lat. anacoluthon.
    Un exemplu de descriere incompletă (fiindcă nu este greșit, dar, din cauza acestei descrieri lacunare, se poate fixa o idee greșită) este acest articol (Narcisa Forăscu), care discută, totuși, despre dificultățile gramaticale ale limbii române!
   

Virgula pusă unde nu trebuie

    Prin intermediul unui articol din Cațavencu, am aflat că prin părțile sportive ale presei se poartă virgula între subiect și predicat...
 Costea, își ia adio de la Atletico! Vezi ce argentinian minune au luat "Los Colchoneros"!
    Totuși, după cîteva zile – mai bine mai tîrziu decît niciodată – ziarul Prosport (online) și-a corectat greșeala!
    Trustul Realitatea-Cațavencu nu a stat deloc pe gînduri și a replicat cu o virgulă între determinat și determinant:
 Seara a aparţinut filmului ,"Ticăloşi fără glorie".
     Deocamdată aici nimeni nu a corectat nimic!

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

*(în) plus de asta

Zilele trecute am redescoperit, prin intermediul realizatorilor TV, o expresie stupidă, pe care o credeam eradicată. Totuși, căutînd pe Google expresia *plus de asta am descoperit că este destul de folosită, de la nivelul blogurilor pînă la cel al articolelor de ziar.

Deși expresia nu are nici o noimă și, în plus, există o variantă corectă – în plus – care este mai scurtă (deci efortul de a o rosti este mai mic). Conform lui Al. Graur („Tempo”, 1 decembrie 1939), expresia este un calc din franceză (en plus de ça) și încă de pe atunci era folosită numai de oameni cu un nivel scăzut de cultură.  ar putea indica posibilitatea compunerii lui autohtone sau a unei contaminări a unei expresii autohtone cu presupusul original franțuzesc.

Surpriza neplăcută am avut-o cînd am zărit în respectiva listă de rezultate o referință la manualul „online” al Narcisei Forăscu, Dificultăți gramaticale ale limbii române, altfel o lucrare destul de bună, descrierea variantei lungi:  *în plus de asta. Asta în ciuda faptului că inclusiv Gramatica Academiei o denunță ca fiind nerecomandată (asta în ciuda faptului că este considerat „complement cumulativ”). Mai mult, locuțiunea aceasta este socotită... elegantă:
Mai mult (ca asta), în plus de asta.
Aceste două construcții au sensuri echivalente și se folosesc, de asemenea pentru a exprima ideea de cumul într-o  exprimare elegantă”
Surpriza plăcută a fost descoperirea unui articol pe această temă al Rodicăi Zafiu, articol foarte bine documentat și pe care-l recomand călduros!

miercuri, 27 ianuarie 2010

Cacofonia în scris (sic!)

    O așa-zisă greșeală reclamată cu pedanterie și obstinație prin mijloacele de comunicare scrise (în special internet) este cacofonia. În scris! Asta se întîmplă în ciuda definiției din dicționar (asociere neplăcută a sunetelor) sau a etimologiei cuvîntului (cf. gr. kakos – rău, phone – sunet).

     Este foarte simplu: cacofonia ar putea deranja pe unii numai dacă se manifestă în vorbire sau dacă textul scris unde apare este destinat citirii (drept exemplu poate servi un discurs). Orice altă încercare de a-i oferi acestui cuvînt sensuri imaginare denotă fie prețiozitate, fie incultură. De altfel, cuvintele care ar fi putut descrie „cacofonia scrisă”, cacografie și respectiv cacologie, se referă la incorectitudinea scrierii sau a construcției lingvistice, și nu la echivalentul scris al cacofoniei.

luni, 25 ianuarie 2010

Imnul național

Imnul de stat scris greșit într-un manual
Pentru cine nu știa (e greu de observat dacă nu îți spune cineva), prima strofă a imnului național al României este (vezi textul Legii nr. 75/1994, anexa nr. 2):
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Trebuie să remarcăm forma arhaică soarte și că soarte rimează mai bine cu moarte. Totuși, este curios faptul că în mai multe manuale de Limba Română (sau de Citire, depinde de clasă) se folosește (incorect și probabil ilegal, vezi legea citată) soartă.

Mai interesant este faptul că unii percep soarte ca fiind un plural și pronunță *alte soarte (am auzit asta inclusiv în varianta corului Armatei).

Sigur, se pune întrebarea de ce s-o fi păstrat totuși forma aceasta arhaică...

marți, 19 ianuarie 2010

Traduttore, traditore...

O binecunoscută carte a lui Kurt Vonnegut, Cat's Cradle, care în curînd va fi și ecranizată, a avut parte de o traducere românească nefericită din păcate încă de la titlu! Deși ediția originală are pe copertă traducerea titlului în „limbajul” imaginii, deși există dicționare de expresii, traducătorul a avut proasta inspirație să traducă titlul cuvînt cu cuvînt. A ieșit...„Leagănul pisicii” care nu are nici o noimă pentru cititorul român, nici ca expresie, nici ca expresivitate!

De remarcat că și pe plaiurile mioritice se joacă acest joc sub denumirea (cel puțin în zona Munteniei) de laba gîștii.

duminică, 17 ianuarie 2010

*Monoloagele vaginului

Am văzut zilele trecute în oraș un afiș cu un titlu promițător: *Monoloagele vaginului, o piesă după Eve Ensler. Din păcate, așa cum se poate remarca, nici în lumea artistică nu se prea folosește corect limba română, deși ea ar trebui să țină făclia sus în lupta împotriva inculturii.

Corectă este forma monologuri, conform cu DOOM2. În toate dicționarele/îndreptarele ortografice pe care le-am cele două forme coexistă (în dacă în DEX '98 forma monoloage este preferată), totuși în DOOM2 se tranșează problema și se acceptă numai forma monologuri, care este consistentă cu pluralul lui dialog și a neologismelor în general (în care ó (accentuat) nu mai alternează cu oa la formarea pluralului, iar cum *monologe ar fi prea mult...).

anticameră vs. antecameră

Mai multe persoane, unele supărate, altele de-a dreptul indignate, au trimis la dexonline tot felul de mesaje în care puneau la înoială corectitudinea cuvîntului anticameră, așa cum este el definit în DEX și recomndat de DOOM. Problema semnalată: în limba română prefixul anti- are sensul „împotriva, contra”, iar sensul cuvîntului anticameră arată fără echivoc că prefixul corect ar trebui să fie ante-.

Explicațiile și argumentele erau toate corecte, firește, însă porneau de la o premisă greșită: toate cuvintele din limbă trebuie să aibă o contructie logică (nu, nu sînt ironic... e purul adevăr). Realitatea face ca anticameră să fie împrumutat din limba italiană (eventual prin limba franceză - antichambre) unde prefixul este deja modificat, iar cuvîntul a fost preluat în forma respectivă, fără nici un fel de „tranformare”. De altfel în limba italiană s-a generalizat trecerea lui ante- la anti- . În concluzie, în acest moment, varianta corectă este anticameră, iar antecameră este în cel mai bun caz o hipercorectitudine (conform cu DOOM2 este, totuși, o greșeală).

Revenind totuși la argumentația corectitudinii, ne putem întreba de ce a fost preferată forma italiană în locul unui calc românesc (englezii au format anteroom pornind de la aceleași origini franco-italiene), însă mai corect ar fi să ne întrebăm de ce nu a fost modificat de-a lungul timpului. Ultimul DOOM ne oferă surprize care mai de care mai neplăcute (am tot scris pe tema asta) invocînd argumente similare lui „vox populi, vox dei”, însă nu încearcă să aducă mai multă consistență limbii. Iar preferarea lui antecameră în locul lui anticameră ar aduce un pic mai multă consistență!

marți, 5 ianuarie 2010

Topul cuvintelor din 2009

    Dorim să ne facem un obicei ca în ianuarie să prezentăm topul celor mai căutate cuvinte din anul precedent! Puteți compara lista cu cea de anul trecut!
  1. nivel: 516 mii de căutări
  2. mogul: 72 mii de căutări
  3. însumi: 48 mii de căutări
  4. sinonim: 46 mii de căutări
  5. empatie: 42 mii de căutări
  6. irefutabil: 42 mii de căutări
  7. pula: 42 mii de căutări
  8. de asemenea: 41 mii de căutări
  9. pragmatic: 35 mii de căutări
  10. empiric: 35 mii de căutări
  11. cadru: 32 mii de căutări
  12. cocalar: 30 mii de căutări
  13. peiorativ: 29 mii de căutări
  14. paradigma: 29 mii de căutări
  15. recesiune: 29 mii de căutări
  16. pizda: 28 mii de căutări
  17. mentenanta: 28 mii de căutări
  18. crea: 28 mii de căutări
  19. patetic: 27 mii de căutări
  20. cinic: 26 mii de căutări
  21. misogin: 26 mii de căutări
  22. Mai mult