sâmbătă, 25 septembrie 2010

porcușori de Guineea

   
„porcușor de Guineea” gătit. Foto: Jorge Gobbi
    Acum cîtva timp era o modă printre iubitorii de animale să își cumpere „porcușori de Guineea”. Interesant este faptul că aceștia se numesc, de fapt, mai pre dulcele viers românesc cobai...
    În limba engleză, care este cea mai probabilă sursă a denumirii, guinea pig denumește micile mamifere cunoscute sub denumirea științifică de cavia porcellus, care este același cu cobaiul din DEX-ul nostru cel de toate zilele. Pînă și traducerea e aproximativă, diminutivul fiind „băgat din burtă” (sigur, diminutivul apare în denumirea științifică, dar nu cred că îi putem acuza pe cei care au introdus termenul că s-au inspirat de aici...). Singurii care ar putea aprecia această greșeală de traducere ar putea fi gurmanzii (da!, sînt comestibili și reprezintă o delicatesă în anumite părți ale lumii): una este să mănînci porc și alta e să mănînci șobolan...
    Un argument în plus că traducerea lui guinea pig trebuie să fie întotdeauna cobai este faptul că sensurile acestuia (în toate dicționarele de limbă engleză) sînt perfect corespondente cu cele ale cobaiului autohton.

vineri, 24 septembrie 2010

status quo?

    Navigînd internetul la viteze mari am descoperit un articol colo, altul dincolo foarte interesante (pe bune!) care aveau ceva comun: foloseau sintagma status quo! Bine, bine, o să mă întrebați: ce e în neregulă cu asta? Neregula e că eu știam că se zice statu quo... Iar cînd doi îți spun că ești beat, te duci la culcare...
    Ei bine, eu nu m-am dus la culcare, ci la dicționar (da' nu la DEX, că mai găsim și erori pe acolo). Expresia vine din limba latină, din locuțiunea in statu quo ante „în starea în care era înainte” (iar cum in cere în latinește ablativul, forma corectă e statu), din care a rămas doar bucata statu quo. Dacă o să mă întrebați de ce în DOOM se recomandă forma asta, dar cu cratimă (statu-quo), nu aș ști să răspund, dar poate are legătură cu Statu-Palmă-Barbă-Cot care este imediat înainte...
    Cert este că în toate limbile romanice, cu excepția limbii italiene, forma academică este statu quo, iar în engleză și ... chiar mai contează restul limbilor?... este status quo. Este „mai” corectă atunci forma folosită de noi sau cealaltă? Aici poate ar fi necesară părerea unui expert în limba latină, dar la prima vedere ambele sînt un nonsens în forma prescurtată, iar cum înlocuirea unui nonsens cu altul este un nonsens :), rămîne să folosim ce există deja.
    Singurul argument viabil rămîne așadar cel al folosirii formei încetățenite la noi (inclusiv în dicționare), deci recomandarea merge cu majoritate de voturi către statu quo cu sau fără liniuță.

luni, 20 septembrie 2010

ce-a fost mai înainte: oul sau găina?

    Un articol nesemnat dintr-un ziar central oferă o știre (nu-i pot spune „senzațională”, ba dimpotrivă) cu un titlu interesant (demn de Coelho):
Un român a vrut să se sinucidă la Viena după ce s-a urcat pe o macara.
În limba română, asta se traduce prin următoarea succesiune de fapte:
  • undeva în lume (eventual la Viena, nu e foarte clar), un român;
  • s-a urcat pe o macara (nu se știe din ce cauză, ar putea fi un obicei al omului respectiv);
  • iar după ce s-a urcat acolo;
  • omul s-a hotărît să se sinucidă la Viena (dacă nu era deja în Viena);
  • una dintre continuările posibile: omul s-a dat jos de pe macara, mîndru de hotărîrea luată, decis să își pregătească bagajul pentru Viena.
    Ce este cert (cel puțin din ce se poate citi în articol) este că desfășurarea a fost un pic altfel. Respectivul (beat pare-se), aflîndu-se în Viena, s-a hotărît să se sinucidă, drept urmare s-a urcat pe o macara pentru a se arunca de pe ea. Principala eroare îmi pare folosirea lui după care impune succesiunea temporală a evenimentelor (și raportul cauză-efect).

    Bănuiesc că fiecare redacție are o politică a titlurilor, dar cred că una dinte caracteristicile comune este că el trebuie să fie concis (eventualele neclarități putînd fi puse pe seama dimensiunii) și trebuie să conțină cît mai puține cuvinte de legătură. Nu cred că e util din nici un punct de vedere să încerci să povestești conținutul articolului în titlu, dar.

duminică, 19 septembrie 2010

mascara

    Am văzut că în ultimul timp unele reclame la rimel încearcă să impună un cuvînt nou (tehnic vorbind, un sens nou) în limba română: mascara. Chestie care din punctul de vedere al realizatorului reclamei poate fi util, pentru că cuvîntul rimel în limba română provine (prin intermediar francez, de unde și accentul pe ultima silabă) de la numele creatorului acestuia, Eugene Rimmel, care este omonim cu numele companiei înființată de acesta (Rimmel, care s-ar pronunța, totuși, un pic altfel), deci practic s-ar face reclamă și concurenței.
    Din păcate (a nu știu cîta oară în ceea ce privește departamentele de marketing și publicitate și treaba făcută acolo), cuvîntul mascara (cu accentul diferit) există în limba română deja, iar toate sensurile au o nuanță peiorativă: batjocură, ocară; bufon, pușlama. Ca toate derivatele acestuia: a (se) măscărí, măscări, măscărici, mascaragiu, măscărlîc...

marți, 14 septembrie 2010

Dacă tăcea, filosof rămînea...


    ...se afirmă într-o zicală românească care se adeverește, din păcate, mai des decît am crede. Deși planul meu era inițial altul (am vrut să postez ceva despre etimologii), m-a pus naiba să caut ceva care m-a condus la știri. Unde, ca de obicei, prostiile abia așteaptă să îți sară în ochi. O anumită televiziune de știri a găsit de cuviință să aibă un reportaj despre o presupusă eroare gramaticală a ministrului învățămîntului (în ciuda faptului că ea însăși este campioană de agramatism, dar o altă vorbă înțeleaptă – Luca VI.42 – sugerează să ai grijă întîi de bîrna din ochii tăi și apoi de paiele din ochii fraților...)
    Titlul mare spune că:
[...] a început noul an şcolar cu o greşeală gramaticală în discurs
    Recunosc că am fost incitat să găsesc greșeala și am citit articolul. Se menționa existența unei greșeli, însă aceasta nu este explicit indicată. Singura posibilitate de eroare ar fi cea marcată cu majuscule:
Bun venit la şcoală celor din clasa ÎNTÂIA
    Din păcate pentru autorul reportajului, singura problemă este că DOOM2-ul nu consideră sintagma „clasa întîia” ca fiind incorectă, marcînd ca dublet interschimbabil numeralul întîi/întîia (vezi DOOM2, imaginea din stînga sus), chiar folosind exemplul clasa. Ajungem, astfel, la veșnica noastră problemă a lucrului făcut după ureche, cu argumente gen: lasă că știu eu mai bine sau mi-a zis mie bunica mea că așa e :), fără a mai considera necesară folosirea a cinci minute pentru verificare...

luni, 13 septembrie 2010

emoțional sau emotiv?

    Un mesaj adresat „Poștei redacției” dexonline ne-a adus pe tapet problema utilizării cuvintelor emotiv și emoțional.

    Din punctul de vedere al etimologiei cuvintelor, ele ar trebui să însemne ceva de genul:
  • emoțional este creat cu ajutorul sufixului -al – care se referă la emoții, care ține de emoții, propriu emoțiilor;
  • emotiv se formează cu -iv care creează/produce emoții;
    Sigur, diferența o poate da radicalul (într-o parte e forma scurtă, cealaltă forma lungă), dar nu cred că e ceva semnificativ. Avînd în vedere că nici unul nu a fost construit în română, sensurile pot diferi de sensurile teoretice de mai sus (fiind importate cu sensurile deja alterate).

    Majoritatea folosește emotiv numai în forma „fire/persoană emotivă” sau a substantivului echivalent (emotiv) – al doilea sens din DEX – așadar percepția asupra acestui cuvînt, cel puțin, este un pic distorsionată. Rareori este folosit în alte construcții, iar cînd este folosit, sensul evident este „care se referă la emoții” (primul sens din DEX). Din punctul acesta de vedere definiția este corectă. În ceea ce privește emoțional, acesta are un spectru mult mai larg de folosire, totuși, deși apar ca sinonime în DEX (și nu numai: la fel e și în Dicționarul de sinonime - Mircea și Luiza Seche, ambele apar ca sinonime al lui afectiv), cele două nu sînt mutual înlocuibile.

    Ce îmi pare interesant este că cele două cuvinte se folosesc cu sensuri similare, ele nu își împart aria de folosire (nu am descoperit prea multe locuri în care se poate înlocui emotiv cu emoțional sau viceversa). Cîteva exemple (la întîmplare) adunate de pe internet: hipnoză emotivă, partener non-emotiv, tensiunea emotivă a minții, funcția emotivă a comunicării comparativ cu inteligență emoțională, încărcătură emoțională, atașare emoțională...

    Dacă căutăm în DEX, emoțional are printre sensuri și „care produce o emoție” (trecînd peste nefericita folosire în definiție a singularului: „o emoție”,  se exprimă exact ce ar fi etimologic corespunzător lui emotiv, care nu apare însă și în definiția acestuia), iar emotiv are chiar primul sens „Care se referă la emoție” (adică corespunzătorul lui emoțional, care nu apare însă și în definiția acestuia). Așadar o încurcătură clară... Ca să vedem care este sursa încurcăturilor căutăm sensurile din limba de proveniență. Cuvîntul provine în mod evident din franceză:
adj. Relatif aux émotions, suscité par l'émotion : Choc émotif.
adj., n. Qui s'émeut, se trouble facilement ; impressionnable, nerveux, sensible : Un enfant émotif.
Qui concerne l'émotion : Choc émotionnel.
     După cum se vede, în franceză, (în ciuda definițiilor ușor diferite) cele două sînt sinonime (inclusiv dicționarele le indică ca atare). De aici am vaga impresie că a pornit toată problema (copiatul definițiilor din dicționare străine fiind un sport național), creînd o (falsă) sinonimie pentru cele două. 

    Autorul mesajului a ridicat de asemenea problema existenței unui calc din limba engleză (miza fiind de fapt corectitudinea definiției sau, mai exact, „calitatea” de barbarism a sensului) în al treilea sens al cuvîntului emoțional din NODEX:
 3) (despre persoane) Care vădește emoții. Fire emoțională.
    Aici răspunsul este mult mai dificil de găsit (în special din cauza melanjului de sensuri discutat). În orice caz, se poate descoperi similaritatea definiției cu cea a cuvîntului pasional „care vădește pasiune”, ceea ce clarifică folosirea unui sens diferit de cel de fire emotivă. Pornind de la seria sinonimică (crescătoare) emoție, sentiment, pasiune putem forma emoțional, sentimental, pasional, ceea ce mă face să cred că acest sens exista dinaintea contactului postdecembrist exacerbat cu limba engleză. Așadar, deși nu pot afirma răspicat că în ziua de azi nu există influențe din limba engleză, sînt destul de sigur că sensul vizat nu este un calc din limba engleză ci mai curînd de o preluare din limba franceză eventual o modificare autohtonă.

sâmbătă, 11 septembrie 2010

graba strică treaba...

    Tîrziu în noapte, breaking news la o televiziune de știri. Reporterul precipitat spune: „procesul s-a încheiat în urmă cu aproximativ cîteva minute”... Evident, nuanța de aproximare ar fi fost suficient redată cu ajutorul adjectivului nehotărît cîteva, însă șablonul în urmă cu aproximativ a fost mai rapid decît construcția gîndită a frazei și astfel a apărut pleonasmul...

    O altă problemă, oarecum legată... De ce se chinuie oare mass media (tipărită sau online) să scrie numele lui Vîntu cu â?! Asta în ciuda faptului că numele proprii nu se supun noii ortografii (cea cu â). Mai mult, unele știri au scris Vântu deși dădeau bucăți din documente oficiale care îi scriau numele ca în buletin (cu î)!

*bunătățuri

    Venind de la Tîrgu Mureș spre București cu automobilul am întîlnit cîteva „minunății” simpatice. Cea despre care voiam să zic cîteva cuvinte este sloganul: „*Bunătățuri din Ardeal”.
    „Etimologia” este clară: bunătăți a căpătat un sens particular cînd este folosit la plural, anume cel de mîncăruri și/sau băuturi delicioase. Probabil marca de plural deja existentă nu pare suficientă, iar vorbitorii neatenți sau nu tocmai culți adaugă marca -uri substantivului pentru a face clară ideea de abundență.
    Mai trebuie remarcat că nu este o construcție specifică Ardealului (caz în care ar fi fost de înțeles folosirea unui regionalism, chiar într-o formă greșită), ci este folosită pe tot cuprinsul țării. Singura zonă implicată aici este cea a vorbirii populare sau inculte.
    Nu este prima oară cînd cei care sînt plătiți să producă reclame (cred că nu mai există nimeni în ziua de azi să își fabrice singur sloganul) dau cu bîta-n baltă. Deși nu există CNA și pentru reclame (din păcate? din fericire?), m-aș bucura ca cei care să îi penalizeze să fie potențialii clienți.

    Nu mă pot abține să nu împărtășesc și o altă „perlă” (cu toate că nu are nimic de-a face cu gramatica). Într-un mic orășel de pe parcursul descris am zărit următoarea firmă: XYZ Pompe Funebre. Serviciu operativ funerar !!!

miercuri, 8 septembrie 2010

vacă, vițea, vițică, juncă, juncană, junincă

Vacă din rasa muntenească scoțiană
    O utilizatoare a dexonline ne-a atenționat (pe bună dreptate) că există anumite incoerențe între dicționare (lucru pe care îl observaserăm deja), dîndu-ne drept exemplu cuvîntul junincă. DEX-ul spune una, NODEX-ul spune alta. Din păcate, chestiunea nu depinde de noi, fiecare dicționar avînd în spate o „armată” de lingviști, filologi, lexicografi...
    Pornind de la acest fapt, m-a pus Aghiuță să caut prin întreaga arie semantică a vacii. Am zis să încep cu DEX-ul (cel din 1996/1998; definiții aproape identice fiind și în DEX 2009), pornind de la presupunerea că ar trebui sa existe coerență. Iată rezultatele:
VIȚEÁ = Vacă până la vârsta de un an; vițică.
JUNÍNCĂ = Vițea tânără (între un an și doi ani).
JÚNCĂ = Vacă tânără (între doi și trei ani) care nu a avut încă vițel.
JUNCÁNĂ = Vacă tânără (între trei și patru ani).
    Cînd mă bucuram că există o coerență la nivelul vîrstelor (măcar în cadrul aceluiași dicționar), am dat de definiția junincii... Mai exact, juninca (care are între un an și doi) este o vițea (adică are mai puțin de un an) care este pe deasupra și tînără (oare or exista și vițele bătrîne? Sau măcar mature?)!
    Sigur, nu mai are sens să mă întreb cum ar trebui să numesc vaca între doi și trei ani care are vițel...

sâmbătă, 4 septembrie 2010

D'ale diacriticelor

Brîna Caprelor, Bucegi
    Venind zilele trecute spre București dinspre Tîrgu Mureș, în zona munților nu am reușit să găsesc alt post de radio care să se audă decent, astfel că am rămas fixat pe Radio România Actualități! După o surprinzător de reușită emisiune culturală, a sosit rîndul unui intermezzo turistic. Despre muntele Caraiman (care se află, conform celor spuse la radio, în sud-estul țării...), Jepii Mici și tot așa. Cînd domnișoara care ne vorbea (probabil citind de pe o hîrtie) a început să vorbească despre „*branele care sînt caracteristice muntelui”, am ciulit urechile, căci nu mi-a venit să cred ce aud! După cîteva repetări ale gogomăniei, mi s-a aprins beculețul: iată unde se poate ajunge fără diacritice! Fără o cultură minimală a limbii, mai ales în zona cuvintelor folosite mai puțin, de la brînă se va ajunge la *brană. Indiferent dacă citea de pe o foaie un text fără diacritice, fie că materialul a fost preluat de pe net, de pe un site fără diacritice, rezultatul este penibil.

Etichete

Adevărul (8) adjectiv (3) Agerpres (3) Alexandru Graur (12) Antena 3 (4) articol sportiv (3) Auchan (6) B1 (3) barbarism (18) BBC (3) beție de cuvinte (4) clasificat (3) Constituția (2) cratimă (4) cum ne exprimăm corect (43) cum pronunțăm corect (12) cum scriem corect (32) cuvinte folosite greșit (129) cuvinte inventate (7) cuvinte încîlcite (3) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (10) cuvinte scrise greșit (24) cuvinte străine (6) decît (3) DEX (8) dexonline (26) diacritice (6) Digi (6) Digi 24 (7) DOOM (3) DOOM2 (11) Emil Grădinescu (3) eroare semantică (3) erori DEX (2) erori DOOM (1) etimologie (21) Evaluarea Națională (4) Evenimentul zilei (12) false friends (5) fotbal (6) furculision (4) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (3) grad de comparație (3) gramatică (3) greșeli de scriere monumentale (3) HBO (3) hipercorectitudine (4) inconsecvențe DOOM2 (2) î din i (3) jurnaliști (15) Libertatea (3) lipsă de logică (10) Liviu Pop (3) mama ei de topică! (3) marketing (8) Ministerul Educației (4) monumente (3) muta cum liquida (5) noștrii (4) nume de persoane (6) ortografie (14) oximoron (7) Parlament (3) pațachină (1) pleonasm (13) plural (4) politician (4) presă (3) prim-ministru (2) programă (3) prostul nu e prost destul... (1) publicitate (11) Radu Paraschivescu (1) Realitatea TV (14) reforma ortografică (5) reporter (2) rimel (1) România Liberă (16) s-a răsturnat căruța cu proști (5) SRI (2) statistici (6) Stelian Tănase (1) texte juridice (3) top căutări (16) traducere (13) traduceri proaste (6) virgula (7) vroiam (1)