Sigur, dacă nu te mai poți aștepta în ziua de azi ca proverbul „lauda de sine nu miroase a bine” să apară în bagajul celor 7 ani de acasă, te aștepți ca cei N de ani de școală să ajute la cunoașterea temeinică a limbii române, mai ales că omul se prezintă (și) ca profesor și filozof (deci vorbitul ar trebui să îi fie la îndemînă). Printre porumbeii scoși, unul m-a distrat în mod deosebit prin imaginea comică pe care o creează (involuntar, evident):
„aceste formule [verbale] fac parte din arsenalul lingual al nazismului”Sigur, comentariile sînt de prisos, definiția lămurește pe oricine că organul menționat nu prea se potrivește cu mijloacele de luptă referite anterior. Probabil că în ziua de azi e bine să lupți cu toate mijloacele pe care știi să le „mînuiești” – nu știu care ar fi termenul „lingual” (sic!) echivalent – dar cunoștințele mele (limitate) de istorie îmi spun că naziștii foloseau arme mai dure...
Cum se știe că în „arsenalul” semidoctului se află cuvinte pe care nu le știe folosi corect, dar care îl impresionează pe habarnamist (sper că nu e cazul și cu generația medie de intelectuali din București™), concluzia vine de la sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu