duminică, 31 ianuarie 2016

Dicționarul limbii române literare contemporane (1955-1957)

    La începutul lunii ianuarie dexonline a finalizat digitizarea DLRLC! Apărut în 4 volume, între anii 1955 și 1957, acesta a fost primul dicționar major publicat de Academia Română după reforma ortografică din 1953 și a dorit să pună la dispoziția publicului o variantă prescurtată a Dicționarului Limbii Române (care la acel moment era abia la litera M), cu definiții „precise, scurte și clare” și care să ofere și citate care „ajută și completează definițiile”.
    Sigur, avînd în vedere contextul politic, o parte din citatele folosite au o valoare literară mică (fiind vorba de autori minori, dar cu „origini sănătoase”), iar definițiile unor cuvinte sînt conforme politicii vremii (încă de sorginte stalinistă), însă valoarea documentară a acestora depășește neajunsurile pe care le creează.
    Mai multe informații găsiți aici.

joi, 28 ianuarie 2016

Despre nume (2) - nume de origine greacă

Inscripție cu o listă de nume grecești
    După episodul despre numele de origine ebraică, trecem la următoarea etapă: moștenirea greacă!

    Chiar și în ziua de astăzi numele grecești antice sînt folosite ca prenume, chiar dacă o măsură mai mică decît în trecut. Numele grecești sînt compuse (la fel ca cele indiene și iraniene), chiar într-o măsură mai mare decît în cazul numelor de origine ebraică. Reiterez faptul că majoritatea informațiilor prezentate sînt preluate din cartea Nume de persoane  (Al. Graur).

    Cînd există două elemente în nume, acestea nu trebuie gîndite ca determinîndu-se unul pe celălalt, ci este vorba de termeni alăturați pur și simplu. Astfel în grecește Nikolaos nu este nici „învingătorul poporului”, nici „poporul învingător”, nici altceva de acest fel, ci pur și simplu alăturarea unui element care înseamnă „victorie” sau „a învinge” și a altui element care înseamnă „popor”.

Nume grecești grupate după primul element de compunere:
  • andro- „bărbat”: Androkles (kleos „glorie”), Andromakhe (makhe „luptă”), Andromeda (med- „sfat”), Andronikos (nike „victorie”);
  • aristo- „cel mai bun”: Aristeides (eidos „înfățișare”), Aristippos (hippos „cal”), Aristophanes (phan- „apariție”), Aristoteles (telos „scop”),
  • demo- „popor”: Demosthenes (sthenos „putere”),
  • Dio-, rădăcina numelui Zeus: Diodoros (doron „dar”), Diodotos (-dotos „dat”), Diogenes (-genes „născut”), Diomedes (med- „sfat”.);
  • doro-, dosi- „dar”: Dorotheos (prin slavă a ajuns la noi sub forma Doroftei), Dositheos (prin slavă a ajuns la noi sub forma Dosoftei; al doi­lea element e theos „zeu”);
  • eu „bun”; Euangelos (angel- „vestire”;' de aici Vanghele), Euanthes (anthos „floare”; de aici Evantia), Eudokia (dokeo „a socoti”; de aici (Ev)dochia „bunăvoință”), Euphemos (pheme „faimă”: de aici Eufem, Efimița), Eustratios (stratos „armată”; de aici Istrate), Euthymos (thymos „spirit”; de aici Eftimie);
  • kalli- „frumos”: Kallimakhos (makhe „luptă”), Kalliope (ops „voce”), Kallistratos (stratos „armată”);
  • lao- „popor: Laocoon (coeo „a vedea”), Laonikos (nike „victorie”),
  • pant-, pan-, pam- „tot”: Pamphilos (philos „iubit”), Pankrates (kratos „putere”; de aici Pangrati), Panteleemon (eleemon „milos”; nume creștin, de aici Pantelimon);
  • philo- „iubitor”: Philadelphos (adelphos „frate”), Philaretos (arete „virtute”, de aici Filaret), Philippos (hippos „cal”). Din această rădăcină este numele modern Filoti.
  • poly- „mult”: Polybios (bios „viață”), Polydoros (doron „dar”) Polykrates (kratos „putere”), Polyxene („care primește mulți oaspeți”; xenos „străin”);
  • theos- „zeu”: Theokritos (kritos „ales”), Theodulos (duios „sclav”), Theokhares (kharis „grație”), Theophanes (phan- „apariție”), Theophilos (philos „iubit”).
Nume grupate după al doilea element:
  • -agora „adunare publică”: Anaxagoras (anax „rege”), Aristagoras (aristos „cel mai bun”), 
  • -andros „bărbat”: Alexandros (alexo „a ajuta”), Kassandros, fem. Kassandra (kassi- „distins”), Kleandros (kleos „glorie”), Leandros (laos „popor”), Lysandros (lyo „a distruge”), Menandros (menos „curaj”). Aici se adaugă o serie de nume terminate în -anor, -enor: Agenor (ago „a conduce”), Antenor (anti „împotrivă”), Nikanor (nike „victorie”);
  • -arkhos „conducător”: Aristarkhos (aristos „cel mai bun”), Hermarkhos (Hermes, nume de zeu), Hipparkhos (hippos „cal”), Plutarkhos (plutos „bogăție”);
  • -bios „viață”: Makrobios (makros „lung”), Polybios (polys „mult”), Zenobios (Zen, variantă a numelui Zeus);
  • -doron „dar”: Antidoros (anti „în schimb”), Apollodoros (Apollo, zeul), Diodoros (Dios, genitivul de la Zeus), Heliodoros (Helios „soare”), Isidoros (Isis, zeița egipteană), Menodoros (Men „luna”; de aici rom. fem. Minodora), Pandora (pan-,,tot”), Polydoros (polys „mult”), Theodoros (theos „zeu”);
  • -genos „neam”: Athenogenes (Athena, zeița), Diogenes (Dio-, rădăcina numelui Zeus), Hermogenes (Her­mes, nume de zeu), Eugenes („bine născut”);
  • -hippos „cal”: Antippos (anti „împotrivă”), Aristippos (aristos „cel mai bun”), Arkhippos (arkho „a conduce”, de aici Arhip), Kratippos (kratos „forță”, krateo ,,a stăpîni”), Khrysippos (khrysos ,,aur“), Lysippos (lyo „a dezlega”),  Philippos (philos „iubitor”), Xanthippos (xanthos „blond”) fem. Xanthippa, Zeuxippos (zeug- „a înhăma”);
  • -kleos „glorie”: Androkles (aner „bărbat”), Empedokles (empedos „ferm”), Eteokles (eteos „adevărat”), Herakles (Hera, nume de zeiță), Kharikles (kharis „grație”; de aici Hariclea), Patroklos (pater „tată”), Perikles (peri „superior”), Sophokles (sophos „înțelept”), Themistokles (themis „dreptate”);
  • -kratos „forță”: Hippokrates (hippos „cal”), Isokrates (isos „egal”), Pankrates (pan- „tot”), Polykrates (polys „mult”), Sokrates (so- „teafăr”);
  • -medo „sfat”: Andromeda (andro- „bărbat”), Arkhimedes (arkhi- „supra-”), Diomedes (Dio-, rădăcina numelui Zeus), Ganymedes (gany- „care bucură”), Nikomedes (nike „victorie”), Palamedes (pala- „a apuca”);
  • -nike „victorie”: Andronikos (andro- „bărbat”, de aici Andronic), Eunike (eu „bun”), Kallinikos (kalli- „frumos”), Laonikos (laos „popor”), Stratonikos (stratos „armată”);
  • -phan „a apărea”: Aristophanes (aristos „cel mai bun”), Metrophanes (meter „mamă”; de aici rom. Mitrofan), Theophanes (theos „zeu”; de aici femininul Teofana, Tofana), Xenophanes (xenos „străin”);.
  • -stratos „armată”: Herostratos (Hera, nume de zeiță), Kallistratos (kalli- „frumos”, de aici Calistrat), Lysistratos (lyo „a dizolva”), Peisistratos (peitho „a convinge”);
  • -theos „zeu”: Dorotheos (doron „dar”, cf. și formația inversă, Theodoros), Dositheos (do- „a da“, cf. și formația inversă, Theodosios), Philotheos (philos „iubit”; prin filieră slavă a ajuns la noi Filofteia), Timotheos (timao „a onora”; de aici, prin filieră slavă, Timotei, Timofte).
Sigur, existau și nume formate dintr-un singur termen:

  • Platon (platis „cu umeri lați”),
  • Thales (thalo „a îmboboci”),
  • Aischylos - Eschil (aiscos „rușine”).

Femeile aveau adesea nume formate ca și ale bărbaților, numai că, bineînțeles, cu terminație feminină: 
  • Eunike (eu „bun”, nike „victorie”), 
  • Eurydike (eurys „amplu”, dike „justiție”), 
  • Iphigeneia (iphi- „puternic”, genos „neam”), 
  • Kleopatra (kleos „glorie”, pater „tată”), 
  • Klytaimnestra (klytos „celebru”, mnester „pețitor”), 
  • Lysistrate (vezi mai sus masculinul Lysistratos),
în alte cazuri însă găsim nume formate dintr-un singur termen: 
  • Agathe „bună”, 
  • Aglaia „strălucită”, 
  • Aspasia „plăcută”, 
  • Delia „din insula Delos” (închinată zeului Apollo), 
  • Eirene „pace” (de aici rom. Irina), 
  • Khloe „verdeață” (în onoarea zeiței agriculturii, Demeter), 
  • Korinna „fetiță”, 
  • Kynthia „de pe muntele Kynthos” (tot în onoarea lui Apollo), 
  • Phryne „broască”, 
  • Zoe „viață”. 
Numele de zei, de eroi din legende sînt adesea neanalizabile pentru cunoscătorii limbii grecești, fie pentru că elementele de formație nu s-au păstrat ca termeni izolați, fie, mai probabil, pentru că aceste nume apar­țin de fapt unei civilizații preelenice: Achilles, Artemis, Helene, Hermes, Leda, Odysseus etc. 

Episodul următor: nume de origine germanică.

marți, 26 ianuarie 2016

Despre nume (1) - nume de origine ebraică

Fragment din cartea lui Ioshua
    Dintotdeauna am fost fascinat de ce ar putea însemna numele de persoane: probabil orice copil a creat și răspîndit etimologii după ureche („etimologii populare”): Brazilia e o țară cu brazi, România fabrică rom, Alina te alină, Manuela face cu mîna, iar Clara... e clar ce vreau să spun!
    Mai apoi am descoperit etimologia (cea științifică, firește!), iar apoi interesantele informații despre nume și locuri scrise de Alexandru Graur (în principal în cărțile Nume de persoane și Nume de locuri). Cum, din păcate, nu există reeditări ale acestora, și, cum mă gîndesc că multă lume ar putea fi atrasă de acest gen de informații, sînt convins că e binevenită republicarea esenței acestora (un fel de rezumat cu adăugiri).

    Cum secole de-a rîndul numele au fost în majoritate extrase din Biblie, voi începe „foiletonul” despre nume cu numele ebraice (multe dintre ele sînt folosite și astăzi). Nu pot accentua suficient de mult că cea mai mare parte a informațiilor provine din cărțile mai sus citate!

   Deși scurte, uneori avem nume ebraice care reprezintă fraze întregi:
  • Eliyahu (Elie, rom. Ilie) înseamnă „Dumnezeul meu este Iehova”; 
  • Eliezer (Lazăr) „Dumnezeu a ajutat”; 
  • Elisabeth „Dum­nezeu e bucuria”; 
  • Immanuel (rom. Emanoil) „Dumnezeu e cu noi”; 
  • Isaiia „Iehova e mîntuirea”; 
  • Iacob „tine călcîiul” (după legendă, era frate geamăn cu Esau și s-a născut ținîndu-se de călcîiul acestuia); 
  • Iehohanan (rom. Ion) „Dumnezeu e milos”; 
  • Mihael „cine-i ca Dumnezeu?”; 
  • Ruben „vedeți, un băiat!” (exclamația de bucurie a mamei); 
  • Zacharias „Iehova și-a amintit” etc.
    Nume compuse, dar ceva mai simple ar fi:
  • Abraham „tatăl marii mulțimi”; 
  • Bartholmai (rom. Bartolomeu, Vartolomei) „fiul lui Tholmai”; 
  • Beniamin (rom. Veniamin) „fiul mîinii drepte”, adică „al norocului”, numit mai întîi Benoni „fiul suferinței” (deoarece mama lui a murit din naștere); 
  • Ieremia „Iehova să înalțe”; 
  • Matthiah (rom. Matei și Matia/Matiaș) „darul lui Iehova”, 
  • Moses „scos din apă”, 
  • Șimeon (în greacă Simeon, deoarece grecii nu aveau sunetul ș) „împlini­rea dorinței” etc.
    De notat că Tholmai, care face parte din compusul Bartholmai, a primit la începutul său articolul egiptean p- și a format astfel numele pe care-1 cunoaștem sub forma lui grecească: Ptolomaios, sau, mai obiș­nuit, Ptolemaios (pentru că grecii l-au pus în legătură cu grecescul polemos, ptolemos „război”).
    Nume simple:
  • Aaron „gură”, adică „profet”; 
  • Adam „roșu”, adică „pămînt roșu, lut”; 
  • David „iubitul”; 
  • Deborah „albină”; 
  • Eva „viață”; 
  • Hanna (rom. Ana) „îndurare”; 
  • Levi „atașament”; 
  • Manasseh „care face să uiți”; 
  • Miriam (Maria e refăcut din Mariam, luat drept acuzativ latinesc) „amă­răciune”;
  • Martha „stăpînă” (vezi rom. Domnica/Domnița, cu același înțeles); 
  • Nahum (rom. Naum) „care consolează”; 
  • Noah (rom. Noe) „lung” (scurtat din „a trăit mult”); 
  • Rahel (fr. Rachel, pronunțat rașel) „oaie”; 
  • Rebecca (rom. Reveca, Reveica, Raveca) „juncă”; 
  • Salomo (rom. Solomon) „pașnic”; 
  • Samson „ca soarele”; 
  • Sara „prințesă” (vezi și galezul Gladys „prințesă”, folosit ca nume de femeie anglo-saxon); 
  • Saul „cerut”; 
  • Şușannah (rom. Suzana, magh. Zsuzsanna, pronunțat Jujana) „crin”; 
  • Tamar (rom. Tamara, de la tamar „palmier”);
  • Thomas „geamăn” (tradus în grecește prin Diaymos) etc. 
Notă: după cum s-a văzut și din exemplele de mai sus, multe nume încep cu I- sau cu El-, sau se termină cu -el; atît I- cît și El- reprezintă numele lui Dumnezeu, primul fiind o prescurtare a lui Iahve (Iehova), iar al doilea un „pseudonim” al lui Dumnezeu.
    Alte nume cu I- sau cu -el:
  • Iehoiachim (rom. Ioachim, Achim) „Dumnezeu să înalțe”; 
  • Iehoșua (rom. Iisus) „Dumnezeu_e salvarea”; 
  • Iițehak (Isaak, rom. Isac sau Ițic) „Dumnezeu să rîdă”, adică „să fie blînd”; 
  • Ionathan „dar al lui Dumnezeu” (la fel gr. Theodoros, lat. Deodatus, fr. Dieudonne, sl. Bogdan); 
  • Ioseph (rom. Iosif) „Dumnezeu să înmulțească”; 
  • Daniel „judecătorul lui Dumnezeu”; 
  • Gabriel „eroul lui Dumnezeu”; 
  • Israel „luptătorul lui Dumnezeu”; 
  • Natanael „dar al lui Dumnezeu”; 
  • Rafael „Dumnezeu a lecuit”; 
  • Samuel „auzit de Dumnezeu” etc.
    Cu timpul au apărut și nume de origine străină:
  • Luca (scurtat din lat. Lucanus sau Lucianus); 
  • Marcu (din lat. Marcus, pen­tru un personaj care mai înainte ar fi purtat numele de Ioan);
  • Andrei (gr. Andreas); 
  • Magdalena, formație grecească de la numele geo­grafic Magdala (ebr. Migdal „turn”), Magdalena fiind „cea din Magdala”;
  • Zoe (gr., „viață”) l-a înlocuit pe Eva în anumite zone;
  • Petros (gr. Petros, lat. Petrus, de la gr. petra, lat. petra „stîncă”, „piatră”) l-a înlocuit pe Kifa (ebr. kifa „piatră”);
    Au apărut și nume inventate de creștini după model ebraic:
  • Serafim, pluralul ebraicului seraf „înger”, 
  • Sion, de la numele muntelui palestinean Sion etc.
Episodul următor: nume de origine greacă.

vineri, 15 ianuarie 2016

Defrișarea... copacilor

    Întîmplător ajuns pe site-ul unui ziar online, am fost atras de un titlu „promițător”:
Reținuți de inspectori [...] în timp ce defrișau copaci
Nu cred că este o noutate pentru nimeni că a defrișa este o formă mai pompoasă* a lui „a despăduri”,
„a curăța un teren”:
DEFRIȘÁ, defrișez, vb. I. Tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii și alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, pășunat, construcții etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher. 
Sursa: DEX '09 (2009) 
astfel că am fost surprins de combinația celor două cuvinte!

    Cum mintea mea nu este într-atît de flexibilă încît să mă fi gîndit că cineva ar vrea să despădurească copacii, însă o căutare pe google relevă faptul că tot mai multe persoane încep să creadă că a defrișa este de fapt un sinonim pentru „a tăia” (există chiar și o declarație a cuiva care vrea să defrișeze... un copac!). Mai mult, se observă că verbul începe să fie folosit și intranzitiv: „nu se poate defrișa în Parcul Tineretului” (b365)!

LE: Zilele astea am aflat că inclusiv furtunile defrișează pădurile (someșanul.ro)!

__________________
* De fapt povestea este un pic mai complicată: friche înseamnă în franceză „teren nelucrat, țelină”, iar defricher ar fi trebuit să fie a desțeleni. Dar căile complicate ale evoluției limbii au făcut ca sensul inițial, de „creare/curățare a unui teren pentru a fi folosit în agricultură”, încă atestat de DLRLC, să migreze către sensul de azi, de „a tăia copacii de pe un teren”, care la rîndu-i pare în schimbare!

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

De la zero la...

    Poate părea neverosimil, însă grecii și romanii nu cunoșteau cifra zero (toată lumea a învățat la școală
sistemul roman de numerație), noi preluîndu-l de la arabi (împreună cu cifrele arabe), iar arabii de la indieni (în lumea arabă cifrele poartă numele de „cifre indiene”).
    În araba preislamică cuvîntul صفر (pronunțat șifr) însemna „gol”, însă a căpătat și sensul „zero” sub influența traducerilor lucrărilor matematice din India (pentru sanscritul शून्य, adică śūnya „zero”). Cînd europenii au început să folosească cifrele arabe, „zero” lipsea din vocabular așa că a fost preluat cuvîntul în toate limbile care au avut contacte cu araba:
  • în franceză s-a scris inițial chiffre (ș-ul scris ch) și desemna „scriere secretă”, de aici a ajuns la noi cifru;
  • în italiană s-a scris cifra (ș-ul arab fiind dur, sci-ul italian fiind moale), de aici românescul cifră;
  • în spaniolă s-a ajuns la cero (c-ul ăla pronunțat ca th-ul englezesc), de unde a ajuns în italiană zero, de unde și „zero”-ul nostru (unii zic că italienescul zero este o variantă  modificată a venețianului zevero, care la rîndul său provine din italianul zefiro, care vine la rîndu-i din șifr);
    Totuși, șifr-ul arab nu e nici pe departe etimonul cu cea mai mare producție în limba română, ci latinescul magister!

joi, 7 ianuarie 2016

Care este cel mai productiv etimon?

    În opinia mea, cunoașterea etimonului care a generat cele mai multe cuvinte în limba română este o informație interesantă (poate și utilă)! Cum deocamdată nu am reușit să finalizăm la dexonline structurarea definițiilor astfel încît să avem certitudini, pot oferi doar un rezultat preliminar (dar cu șanse mari să nu poată fi detronat!).
    Astfel, latinescul magister a generat șapte cuvinte diferite (chiar opt dacă luăm în considerare și un feminin):
  1. măiastru (direct din latină);
  2. meșter (prin maghiară);
  3. maestru (prin italiană);
  4. maistor (prin bulgară/sîrbă);
  5. magistru (prin germană);
  6. master (prin engleză);
  7. maistru (prin germană);
  8. metresă (prin franceză);
    Desigur, se pot adăuga aici și derivatele create în limba română sau în celelalte limbi, însă lucrurile s-ar complica deja prea mult. 
    În altă ordine de idei, aș fi încîntat ca altcineva să descopere un etimon mai productiv!

miercuri, 6 ianuarie 2016

Despre folosirea cratimei...

O cratimă în plus nu strică...
Deși a apărut acum mai bine de 10 ani, modificările din DOOM2 încă nu s-au impus vorbitorilor de limbă română, cauza principală fiind faptul că părțile lui negative eclipsează părțile pozitive.

Principiul după care se ghidează cei care scriu astfel este probabil: „dacă nu știu exact, atunci pun cratimă”.
Culmea este că în DOOM2 (6.6.4) se prezintă un principiu extrem de simplu după care știm dacă trebuie pusă cratima sau nu atunci cînd este vorba de un neologism:

«La împrumuturile recente, în curs de adaptare, norma actuală a adoptat soluții diferite, și anume:
  • folosirea unor substantive cu aceeași formă la singular și la plural: !dandy, *gay, !hippy, !peso, *playboy;
  • încadrarea în modelul substantivelor românești, prin formarea pluralului:
    • la cele masculine — cu desinența -i, cu altenanțele fonetice corespunzătoare:*adidași, *bodyguarzi/bodigarzi, *brokeri, *dealeri, *rackeți, ca boși;
    • la cele neutre, în general cu desinența -uri, legată
      • direct la cuvintele — chiar nedaptate sub alte aspecte — care se termină în litere din alfabetul limbii române pronunțate ca în limba română: boarduri [borduri], clickuri [clicuri], *gadgeturi [gheǧeturi], *itemuri[itemuri], *trenduri [trenduri], !week-enduri [kenduri]);
      • prin cratimă la cuvintele a căror finală prezintă deosebiri între scriere și pronunțare (!bleu-uri [blöuri], show-uriouri]) sau care au finale grafice neobișnuite la cuvintele vechi din limba română: *party-uri, *story-uri

marți, 5 ianuarie 2016

Topul cuvintelor anului 2015

    Ca în (aproape) fiecare an, în ianuarie prezentăm topul celor mai căutate cuvinte! Noutăți ar fi următoarele:

  • apariția lui tehnocrat (probabil are legătură de guvern) în fruntea topului;
  • numărul de căutări pentru cuvîntul de top est considerabil mai mic decît anul trecut;
  • urcarea interjecției aferim (legată probabil de filmul cu același nume) pe locul al 11-lea;
  • căderea din top a cuvintelor scrise pe pereți;
    Puteți compara lista cu cea de anul trecut!

    Dar mai bine las topul să vorbească (am exclus cuvintele care definesc relații între cuvinte: sinonime, omonime, antonime):
  1. tehnocrat: 90000 de căutări
  2. empatie: 70000 de căutări
  3. introvertit: 50000 de căutări
  4. paradigmă: 45000 de căutări
  5. pragmatic: 40000 de căutări
  6. misogin: 35000 de căutări
  7. ipocrit: 35000 de căutări
  8. de asemenea: 35000 de căutări
  9. exhaustiv: 35000 de căutări
  10. vis: 35000 de căutări
  11. aferim: 30000 de căutări
  12. feedback: 30000 de căutări
  13. narcisism: 30000 de căutări
  14. sarcasm: 30000 de căutări
  15. confort: 30000 de căutări
  16. altruism: 25000 de căutări
  17. celeritate: 25000 de căutări
  18. cinic: 25000 de căutări
  19. opus: 25000 de căutări
  20. xenofob: 25000 de căutări
  21. sarcastic: 25000 de căutări
  22. epitet: 25000 de căutări
  23. vanitate: 25000 de căutări
  24. empiric: 25000 de căutări
  25. ipohondrie: 25000 de căutări
  26. anxietate: 25000 de căutări
  27. patetic: 25000 de căutări
  28. fortuit: 25000 de căutări
  29. mizantrop: 25000 de căutări
  30. sens: 25000 de căutări
  31. irefutabil: 25000 de căutări
  32. efemer: 25000 de căutări
  33. Mai mult
Opinii?

Persoană încarcerată în urma accidentului...

    Nu, nu este vorba de un șofer vinovat de moartea cuiva sau care a fost prins beat la volan astfel că a fost trimis la închisoare! Conform acestui articol, încarcerarea pare a fi opusul descarcerării, nu sensul lui propriu așa cum e definit în orice dicționar (voi alege DEX 2009, acesta fiind mai nou). Ca să fie mai clar, definițiile pentru a încarcera și a descarcera:
ÎNCARCERÁ, încarcerez, vb. I. Tranz. A băga pe cineva la carceră; p. ext. a întemnița. 
DESCARCERÁ, descarcerez, vb. I. Tranz. A elibera pe cineva dintr-un blocaj cauzat de un accident rutier, cutremur etc. – Pref. des- + [în]carcera.
    Oricine vede cele două definiții are un sentiment puternic de confuzie, cele două neavînd nici o legătură! Povestea este simplă: la începutul anilor '90 cineva fără simțul limbii române a calchiat aproximativ un cuvînt francez inventat la rîndu-i de cineva fără simțul limbii franceze și a creat o struțocămilă: descarcerarea! De aici pînă la crearea antonimului canonic încarcerare nu e decît un pas! Dar dacă în limba franceză incarcération are un sens medical („prins în ceva”, „strangulat”) de peste 150 de ani (în plus, etimonul latinesc carcera transformîndu-se în chartre, este greu de asociat cu termenul medical), în limba română, încarcerarea și descarcerarea se asociază automat de vorbitor cu încă folositul carceră „închisoare”, creînd confuzie.
    Sigur, uzul va impune sau nu aceste sensuri, însă în mod cert cele două inovații nu au cum să se impună fără „pagube colaterale”, adică schimbarea sensului sau chiar dispariția lui carceră.

luni, 4 ianuarie 2016

Care este singularul lui boașe

Un boș, două boașe...
    Din cauza faptului că de cele mai multe ori se folosește pluralul boașe, cînd trebuie folosit singularul lumea îl recreează (după ureche).
    Singularul corect este boș (neutru, ca în orașorașe), nu boașă (feminin)!

vineri, 1 ianuarie 2016

Tîrgu Mureș - numele oficial

    Din 1993, de la nefasta reformă ortografică care a resuscitat o literă moartă și inutilă (â), s-au creat premisele unei abrambureli generale care încetul cu încetul s-a extins. Cea mai cunoscută dintre victime: municipiul Tîrgu Mureș.
    Iată răspunsul primit de la Primăria municipiului Tîrgu Mureș la interpelarea pe care am făcut-o în ideea de a clarifica problema numelui oficial al municipiului:

Bună ziua! 

    Varianta oficială a denumirii municipiului este Tîrgu Mureș. Ortografia denumirii localității noastre este dată de Legea 2/1968, în care apare numele Tîrgu Mureș. Legea aceasta este în vigoare și la această dată, deși potrivit O.U.G. 63/2002, în Art.1 se precizează: ”Atribuirea sau schimbarea de denumiri pentru unități administrative-teritoriale, precum și pentru sate, localități componente ale municipiilor și orașelor, stațiuni balneoclimaterice și stațiuni turistice se face prin lege”. 
    Neclaritățile au apărut de la Hotărârea  Adunării generale a Academiei Române din 17 februarie a 1993, privind revenirea la "â" şi "sunt" în grafia limbii române  (apărută în Monitorul Oficial Nr. 51 din 8 martie 1993). Însă, Academia Română NU emite legi. Prin urmare, norma Academiei nu modifică denumirea localităților în absența unei legi date de Parlamentul României. Ceea ce, până acum nu s-a întâmplat, prin urmare în denumirea localității Tîrgu Mureș avem ”î” și nu ”â”. Pentru explicarea [lipsei N.R.] cratimei, menționăm:
- se scriu separat: numele proprii geografice sau administrativ-teritoriale, cu structura:substantiv + substantiv cu formă de nominativ-acuzativ (Tîrgu Mureș).


Biroul de presă al primăriei
DIR. EXEC. ADJ. DCPFIRU
Pașcan Cosmina-Georgeta

    Trebuie menționat că DOOM2 specifică neaplicabilitatea normelor scrierii cu â la nume de persoane, dar nu clarifică dacă regula se aplică pentru toate numele, inclusiv la cele administrative. Totuși, lumea ar trebui să înțeleagă că, după cum nu se poate schimba ortografia limbii în Parlament, nici entitățile administrative nu se pot schimba cu o hotărîre a Academiei Române sau cu ajutorul DOOM2-ul! Pînă la data menționată în răspunsul de mai sus, decretul-lege nr. 100 din 14 martie 1990 specifică clar care este modul prin care se pot modifica denumirile orașelor (și județelor):

ART. 1 - Atribuirea sau schimbarea de denumiri se face de către:
a) a) parlament, pentru județe, municipii, orașe, comune, sate, localități componente ale municipiilor și orașelor și stațiuni balneoclimaterice, la propunerea guvernului;

    Mai mult decît atît, s-ar putea ca unitățile administrative care și-au modificat de capul lor numele (dau aici drept exemplu județul Dîmbovița și municipiul Tîrgoviște - am căutat o hotărîre a parlamentului pe tema aceasta, dar nu am descoperit nimic) să fie în culpă și de fapt din punct de vedere legal să trebuiască să fie și ele scrise cu î, nu cu â...
    Cu atît mai curios este faptul că CNA-ul a avertizat/amendat anumite televiziuni pentru că au scris Tîrgu Mureș în loc de un așa-zis corect Târgu-Mureș. Sau că în Parlament se dau legi referitoare la un oraș inexistent...

Update:

  • pe site-ul Camerei Deputaților se pot găsi toate modificările de nume de unități administrative (toate modifică Legea 2/1968);
  • la 3 ani de la „reformă”, într-o lege care redenumea mai multe unități administrative, încă se vorbea de județul Vîlcea, municipiul Rîmnicu Vîlcea, iar numele unui sat devenea Cîrnea!
  • la declararea orașului Rîmnicu Sărat ca municipiu nu s-a modificat și numele;


Etichete

Adevărul (8) adjectiv (3) Agerpres (3) Alexandru Graur (12) Antena 3 (4) articol sportiv (3) Auchan (6) B1 (3) barbarism (18) BBC (3) beție de cuvinte (4) clasificat (3) Constituția (2) cratimă (4) cum ne exprimăm corect (43) cum pronunțăm corect (12) cum scriem corect (32) cuvinte folosite greșit (129) cuvinte inventate (7) cuvinte încîlcite (3) cuvinte pocite (4) cuvinte rar folosite (3) cuvinte redescoperite (10) cuvinte scrise greșit (24) cuvinte străine (6) decît (3) DEX (8) dexonline (26) diacritice (6) Digi (6) Digi 24 (7) DOOM (3) DOOM2 (11) Emil Grădinescu (3) eroare semantică (3) erori DEX (2) erori DOOM (1) etimologie (21) Evaluarea Națională (4) Evenimentul zilei (12) false friends (5) fotbal (6) furculision (4) Gabriela Vrînceanu Firea Pandele (3) grad de comparație (3) gramatică (3) greșeli de scriere monumentale (3) HBO (3) hipercorectitudine (4) inconsecvențe DOOM2 (2) î din i (3) jurnaliști (15) Libertatea (3) lipsă de logică (10) Liviu Pop (3) mama ei de topică! (3) marketing (8) Ministerul Educației (4) monumente (3) muta cum liquida (5) noștrii (4) nume de persoane (6) ortografie (14) oximoron (7) Parlament (3) pațachină (1) pleonasm (13) plural (4) politician (4) presă (3) prim-ministru (2) programă (3) prostul nu e prost destul... (1) publicitate (11) Radu Paraschivescu (1) Realitatea TV (14) reforma ortografică (5) reporter (2) rimel (1) România Liberă (16) s-a răsturnat căruța cu proști (5) SRI (2) statistici (6) Stelian Tănase (1) texte juridice (3) top căutări (16) traducere (13) traduceri proaste (6) virgula (7) vroiam (1)