marți, 18 iulie 2017

Deținuții se eliberează... sau nu-i așa?

Contrar părerii jurnaliștilor de la Digi, pușcăriașii se liberează condiționat, nu se *eliberează condiționat. Nu numai că ne-o spune DEX-ul:
LIBERÁRE, liberări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (Jur.) Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. – V. libera.

sursa: DEX 2016
dar chiar legislația folosește acest termen (de exemplu, Codul Penal).
    Verbul a elibera se mai folosește popular cu sensul de a libera cînd este vorba de stagiul militar și se poate admite că această confuzie din limba neîngrijită s-ar putea extinde la cazul deținuților, însă cine pretinde că face jurnalism de calitate ar trebui să folosească corect limba română!

vineri, 14 iulie 2017

modele reduse?

Bănuiesc că prin model redus autorul afișului voia să înțelegem „model cu preț redus”, însă nimic din limba română nu îl ajută: nici sensurile cuvîntului redus, nici metodele uzuale de îmbogățire a sensurilor (rareori un adjectiv preia valoarea unei întregi expresii). Totuși, se înțelege ce transmite autorul, astfel ca nu ar fi o gaură în cer.

Însă de ce a simțit nevoia să accentueze (și chiar să folosească litere aldine pe afiș) folosindu-l, ca nuca-n perete, pe puternic nu cred că poate înțelege nimeni:

  • reducerile nu pot fi puternice, ci eventual mari, uriașe;
  • chiar dacă am accepta cuvîntul, efectul este hilar cînd este alăturat valorii „uriașe” de 30%...


miercuri, 12 iulie 2017

Serviciul de consultanță lingvistică al Institutului de Lingvistică București

De ceva timp s-a redeschis serviciul de consultanță al Institutului de Lingvistică București. Site-ul este diferit de varianta anterioară, dar promptitudinea e similară. Ultima actualizare a paginii e de acum aproape 2 ani și, oricum, actualizările au durat mai puțin de 6 luni...

Din fericire de data asta răspunsurile au fost publicate, astfel că găsim și cîteva infoarmții interesante. Cu ocazia asta am descoperit o inconsecvență a DOOM2:
Subiect: doi sau două august
Întrebare: Cum este corect să rostim: „Pe doi (doisprezece / douăzeci și doi) august s-a lansat proiectul” sau „Pe două (douăsprezece / douăzeci și două) august ...”? Dacă spunem „pe data de două” acordul este obligatoriu?
Răspuns: Potrivit DOOM 2005 p. XCII, pentru exprimarea zilelor de 2, 12 sau 22 ale lunilor se pot folosi fie formele de masculin ale numeralelor, fie cele de feminin (ambele fiind corecte): doi / două februarie, doisprezece / douăsprezece mai sau douăzeci şi doi / douăzeci și două august. Exprimarea datei în construcția „data de ...” nu impune folosirea formei de feminin a numeralului, putându-se spune fie data de doi august, fie data de două august.
Pentru prima zi a lunii se folosește întotdeauna numeralul ordinal masculin: întâi august.
De ce e inconsecvență? Pentru că se impune ca în date, ziua 1 să fie citit ca numeral ordinal, iar la restul zilelor ca numerale cardinale. În plus, auzim peste tot Unu mai sau Unu iunie (iar în Transilvania încă se mai spunea acum 20 de ani Prima mai), astfel că nu poate fi luat în calcul uzul (sigur, pe internet găsim un raport de 2:1 în favoarea lui întîi, însă textele în care se scrie 1 cu litere sînt de mii de ori mai puține decît cele în care se folosește cifra).

marți, 11 iulie 2017

Despre nume (6) - alte nume indoeuropene

vechiul silabar persan
Continuăm periplul numelor cu cele vechi indoeuropene. Reiterez faptul că majoritatea informațiilor prezentate sînt preluate din cartea Nume de persoane (Al. Graur).

Mai multe studii comparative ne arată că limbile indoeuropene (cu excepția latinei) au sau au avut în trecut același sistem de formare a numelor de persoane, ceea ce ne face să credem că au moștenit acest sistem din limba comună primi­tivă. Orice om avea un singur nume, de obicei compus din două elemente, fiecare din ele cu înțelesul lui (legătura dintre elemente nefiind totdeauna clară).


Iată mai întîi cîteva exemple de nume indiene (care se mai folosesc și astăzi):
  • Ceandragupta „protejat de lună“ (ind. ceandra „lună" și -gupta „pro­tejat"). La fel e numele matematicianului Brahmagupta (Brahma – Zeul creației);
  • Dașarathas „cel care are zece care" (eroul unei epopei adaptate în romînește de Coșbuc; ind. dașa „zece" și ratha „car"; e vorba, bineînțeles, de care de luptă);
  • Kalidasa „sclav al zeiței Kali" (ind. dasa „sclav"), numele unui cu­noscut poet;
  • Mahatma „suflet mare" (ind. maha- „mare" și atma- „suflet"), pre­numele lui Gandhi;
  • Radhakrșnan, numele unui om politic actual, este format din Radha „păstoriță iubită de zeul Krșna și zeificată"; r vocalic se pronunță astăzi aproape ca ri, de aceea în Europa se transcrie adesea Krișna (deci Radhakrișnan).
  • Rajendra (pronunțat ragendra) „cel mai bun dintre regi" (ind. raja, ragea „rege" și Indra, numele unui zeu), prenumele lui Prasad, om politic actual.

În unele cazuri apar și nume dintr-un singur element, for­mat cu un sufix:

  • Şakuntala, eroina piesei cu același nume a lui Kalidasa, derivă de la ind. șakunta- „pasăre".


Asemănătoare cu numele indiene sînt cele vechi persane:
  • Artakhșatra (devenit în grecește Artaxerxes) „domnie curată" (pers. arta „curat" și khșatra „domnie");
  • Khșayarșa (devenit în grecește Xerxes) „bărbat domnitor" (pers. khșaya „domnitor" și arșan „om");
  • Mitradates „dăruit de zeul Mitras";
  • Viștaspa (devenit în grecește Hystaspes) „cel care are 20 de cai" (pers. vișta „20" și aspa „cal");
  • Zarathustra „cămilă de aur“ (pers. zarath- „de aur“ și -ustra „că­milă").

Şi aici apar nume formate dintr-un singur element:
  • Darayawauș (în grecește Dareios, în latinește Darius, în romînește Darie) „stăpînitor".
  • Din pers. kuru „tron“ e format numele regelui numit în grecește Kyros, în latinește Cyrus.


În celtică situația e cam aceeași, doar că avem mai puține informații. Ca al doilea element al compunerii găsim adesea, în limba galică, pe:
  • -rix „rege": Cingetorix (cingeto- „viteaz"), Dumnorix (dumno-, după unii „lume", după alții „adînc"), Orgetorix (orgeto- „omorîtor" ?). 

Tot în galică găsim un al doilea termen:
  • mar- „vestit": Indutiomarus, Segomarus (sego- „zimbru"). 

De origine celtică este și numele Brigita, „înaltă”., iar celticul *Dubno-walos (*dubno- „lume" și *walos „puternic") s-a tranformat în numele scoțian Donald.

vineri, 7 iulie 2017

Physalis sau păpălău?

Cine merge prin supermarketuri nu se poate să nu fi întîlnit cutiile de physalis la raionul de fructe exotice. De ce preferă maketingul denumirea pompoasă, latinească, este destul de clar, din păcate, însă, denumirea nu este tocmai corectă pentru că physalis reprezintă numele întregii familii de plante, cea din magazine fiind doar o specie sudamericană (physalis peruviana).

Interesant este că de fapt planta are o rudă foarte apropiată autohtonă, numită păpălău (psysalis alkekengi), care este o plantă medicinală folosită de sute de ani în România! Sigur, nici folosirea denumirii neaoșe nu ar fi tocmai corectă (denumirea referind altă plantă, chiar dacă asemănătoare), însă folosirea denumirii latinești generază probleme cînd trebuie declinată, ceea ce mă face să cred că nu va fi niciodată adaptată.

Mă întreb ce s-ar întîmpla cu denumirea latinească dacă păpălăul ar fi și el comercializat (cu acest nume); probabil că asemănarea izbitoare dintre cele două ar conduce la folosirea aceluiași nume pentru ambele plante, însă nu știu pe cine ar trebui să pariez: pe physalis sau pe păpălău!

physalis în supermarket
cultură de păpălău (physalis alkekengi)
„cătina incașă” (physalis peruviana)

vineri, 30 iunie 2017

înghețată... la tub

Ați auzit vreodată pe cineva spunînd „înghețată la tub”?



Dacă ne uităm, se vede că este vorba de fapt ceea ce cunoaștem a fi înghețată „la cutie” (pe lîngă „tub”, mai există și un raft cu înghețată „la caserolă”, singura diferență fiind forma dreptunghiulară a cutiei)...

Sigur, conceptul de ice tube există, însă este vorba de un tub lung și subțire de carton din care se poate extrage înghețata apăsînd la capătul de jos al tubului (ceva similar cu tubul de pastă de dinți), nu ce se vede în poză!

Că tot e la modă ficatul în politică...


Probabil că mai toți puteam presupune că ficat provine din limba latină, însă nu și că e înrudit cu latinescul ficus „smochin(ă)”...

În limba latină ficatului i se spunea jecur, însă nici o limba romanică nu a preluat acest cuvînt! Avem în catalană fetge, în franceză foie, în italiană fegato, în portugheză figado, în română ficat, în spaniolă higado...

În latina clasică jecur ficatum desemna „ficatul (de gîscă) îngrășat cu smochine” și, cu timpul, din expresie a rămas doar finalul, iar apoi ficatum (echivalentul preparatului foie gras) a început să desemneze organul, cam în același mod în care în argou ficatului i se mai spune pateu.

Vezi și etimologiile pentru: italiană, spaniolă și franceză.

Sigur, rămîne de văzut cum a ajuns latinescul ficus să desemneze ficusul (plantă cu originea în SE Asiei) în limba română, însă asta într-un alt articol!

joi, 29 iunie 2017

*noștrii

Ce ziceți, avem încredere în firma acesta sau nu? :)


Apropo, există o poezioară pentru elevii de clasa a II-a:
Noștri, voștri, orice-ar fi
Niciodată cu doi i
Editare ulterioară: ca să fie clar și pentru cei care nu au deschis dicționarele de mult timp, literele sînt considerate substantive masculine invariabile (adică pluralul lui i este tot i) încă de la primele dicționare! Abia ultima ediție a DOOM acceptă și folosirea ca substantiv neutru variabil (deci i-uri), dar nici vorbă să excludă prima variantă.

Plebiscit

Citind un articol DW mi-a sărit în ochi cuvîntul plebiscit (deseori un cuvînt dintr-un text îți sare în ochi precum o notă falsă dintr-o melodie...)! După cum se poate vedea în definiția cuvîntului, acesta este o consultare populară în care aceștia răspund cu da sau nu, însă textul vorbește de fapt despre alegerile prezidențiale (care, evident, nu sînt un plebiscit).

Dacă textul nu ar fi fost scris pe un ton serios, m-aș fi gîndit că e o ironie la adresa regimului Putin (pe vremea cînd era președinte Ceaușescu, nu existau alegeri libere, ci doar votai dacă ești de acord sau nu ca Ceaușescu să fie președinte și întotdeauna rezultatul era 99,9% în favoarea lui).

Dacă vă gîndiți că ar putea fi vorba de diferențe de limbă (fiind vorba de o traducere), nu e cazul: toate limbile potențial implicate (germană, rusă sau engleză) păstrează sensul originar al lui plebiscit...



marți, 27 iunie 2017

Îmi fac de cap la modul ASAP...

Lăsînd la o parte limbajul corporatist care nu e nici măcar românesc, că este o prescurtare, că reclama e idioată, ASAP pur și simplu nu se potrivește cu locuțiunea „la modul”, care, evident, trebuie să introducă un adverb de mod, dar ASAP (as soon as possible „cît de repede se poate”), dacă ar exista în limba română, ar fi unul de timp...


Am cercetat internetul și se pare că ideea este plagiată după o melodie la fel de idioată precum reclama...

sâmbătă, 24 iunie 2017

șofer de... tramvai

Limba română este foarte complicată: își permite să aibă în componență foarte multe cuvinte care să-l desemneze pe nenea ăla care stă în fața unui mijloc de transport! Digi 24 (articolul nu este semnat) s-a gîndit să concureze cu statul întru simplificarea limbii și a creat un nou concept: „șoferul de tramvai”!

Sigur, nu contează că există în limbă cuvinte specializate precum: vatman, manipulant, conductor... astea-s complicate și poate nu le înțelege toată lumea!

Un pic de etimologie nu strică niciodată, în special pentru a putea fi pedanți :): șofer provine din francezul chauffeur, care la origine însemna „fochist” (chauffer = „a încălzi”). Dacă acum 100 de ani trenul (cu aburi) sau automobilul (cu aburi sau cu motor cu combustie internă) avea nevoie să fie „încălzite” ca să funcționeze, la tramvai niciodată nu a fost nevoie (inițial au fost trase de cai, iar apoi au devenit electrice).

Iar wattman, construit pornind de la unitatea de măsură a puterii – Watt-ul – și terminația man („om”, ca în tenisman, businessman), provine din franceză, unde a fost și inventat!

miercuri, 17 mai 2017

duminică, 14 mai 2017

curriculum, curricula

Deși seamănă cu titlul unei melodii binecunoscute, nu este vorba decît despre lipsa de profesionalism...



Ce o fi aia Bursă Superscriere (sau Superscrieri)? Să fie oare o bursă care se numește Superscrieri? De ce s-a scris, atunci, Bursă și Seminarii (sic!) cu majusculă? Sic-ul de mai sus (care înseamnă „așa” în latină ca să fie clar că forma greșită este special pusă, nu e un sîc fără diacritice cum cred cei netrecuți pe la școală) voia să zică că pluralul e incorect (se zice seminare de cel puțin 50 de ani, de vreo 10 e singura formă corectă în dicționar!)...

Și ce o fi aia curriculei? Să fie genitivul unei adaptări a lui curriculum? Păi dacă avem curriculum de ce ar trebui să adaptăm și o variantă feminină? Și dacă o adaptăm de ce mai scriem cu r dublat? Sau poate fi pluralul latinesc al lui curriculum – curricula – adaptat (precum pro forma a ajuns proformă)? Dar de ce se folosește cu singularul și încă la genitiv? De ce adaptarea aceasta e o ilustrare perfectă a semidoctismului ne explică Rodica Zafiu!

Trebuie remarcat și numele – Superscrieri – probabil că o fi o variantă a limbii simplificate din romanul 1984, cu super în loc de plus. Sau poate că o fi special ales limbajul la nivel de adolescent incapabil să lege două cuvinte, ca să priceapă ăia care vor să se înscrie...

De ce ne-am aștepta ca o bursă promovată stîngaci și cu greșeli jenante să fie ceva serios? (nici nu trebuie să ajungem la nivelul ideilor)

sâmbătă, 6 mai 2017

Atavism factual adevărat

Ai zice că dacă ești profă de română care vrei să revoluționezi țara ești atentă la ce spui. Ce-i drept, la partea de comunicare (manipulare de fapt) stă foarte bine: postarea în care se autovictimizează a fost suficient de manipulatoare (în ciuda unor minciuni evidente) încît să facă pe mulți să-i înghită gogoșile.
Mai prost stă exact la capitolul scris pe contractul de muncă: limba română. Ca orice habarnamist care vrea să epateze, domnișoara se regăsește în beția de cuvinte, cuvinte folosite greșit și logică precară. Hai să vedem cîte tîmpenii a putut scrie așa numita profesoară:
  1. „Tot ce am spus e factual adevărat” – factual e adjectiv, adevărat așijderea, alăturarea lor e ca nuca-n perete. Probabil se gîndea la fapte adevărate sau adevăr factual, dar nu impresionăm mai tare bizonul cu combinații semidocte?
  2. „e verificabil pînă la virgulă” – sigur, aici are dreptate: fix pînă la virgulă, că a greșit zecimalele și a zis că ar fi luat 9,67 în loc de 9,65 la examenul de titularizare...
  3. „se poate lua această decizie discreționară” – discreționar înseamnă arbitrar, dar tot domnișoara explică că totul e legal, conform regulamentului, deci exact opusul lui dicreționar...
  4. „se poate nega dreptul de a concura cu șanse egale pe un post liber” – păi postul nu e liber, d-aia au angajat suplinitor pe el... dar mai contează logica cînd avem ora de vituperație?
  5. „e inacceptabil ca decizia de angajare să nu țină cont de...” – după război mulți viteji se arată: cînd a semnat contractul a fost acceptabil. Brusc a devenit inacceptabil cînd i-a încetat contractul. Probabil că așteptările domnișoarei ar fi să se încalce legea pentru ea...
  6. resursa umană” – probabil o metonimie pentru profesor, pornind de la numele departamentului Resurse Umane care, fie vorba între noi, nu există în școli;
  7. insider” – barbarism, nu există în limba română;
  8. marginal” – tot barbarism, cuvîntul există dar înseamnă cu totul altceva decît transpare din postarea asta. Oricum, e adjectiv, nu substantiv (inclusiv în engleză are nevoie de un determinat);
  9. „sistem atavic de angajare” – cuvînt folosit aiurea: atavic înseamnă „(trăsătură) care apare după mai multe generații”, or domnișoara voia să zică că e un sistem care se moștenește din generație în generație, nu că e o trăsătură care a sărit cîteva generații...
  10. sistem de repartiție ca în comunism – sugerează că sistemul n-ar fi bun pentru că e vechi (eroare de logică elementară);
  11.  „Pentru că posturile dispar înainte de concursurile care ajung un teatru absurd” – deci nu dispar înainte de concursurile care nu ajung un teatru absurd. Sau poate domnișoara nu știe să pună virgula (sau nu vrea, că așa e „cool” pe facebook)?
  12. „discuție [...] dincolo de imix[t]iuni politice” – nu, dincolo de nu înseamnă „fără”, ci „în partea cealaltă a..” sau „ în afară de”;
V-ați dori un asemenea specimen să fie profesorul copiilor dvs.? Eu cu siguranță nu...

sâmbătă, 22 aprilie 2017

Citirea textelor mai vechi!

Citirea unui text nu este întotdeauna cel mai ușor lucru, în special cînd textul nu este contemporan. Oamenii au un „prost” obicei: să uite perioada în care este scris un text și, astfel, să aducă la zi fără să își dea seama sensul cuvintelor citite, dîndu-le înțelesul lor actual, creînd de multe ori un anacronism aparent greu de rezolvat de cititor în momentul în care descifrează înțelesurile cărții.

Prima confuzie de acest gen am trăit-o fiind copil, citind Cireșarii (bine, am avut mai multe confuzii citind această minunată carte) în care se vorbea despre TFF și «dușmani de clasă». Chiar dacă am citit cartea în perioada comunistă, respectivele lucruri erau deja uitate! Dacă acum 30 de ani cartea stîrnea confuzii, îmi dau seama cum ar putea înțelege copiii învățați cu telefoane mobile folosirea unui aparat mărișor și greu prin care comunici folosind alafabetul Morse...

Totuși, acesta este cazul simplu, în care lucrurile evocate nu mai există, așadar numai imaginația personală poate deforma lectura. Lucrurile stau mai prost cînd cuvîntul a fost refolosit în limbă, actualizîndu-și sensul. Ca să dau cîteva exemple:

mămăliga și mălaiul - toată lumea știe ce e mămăliga, însă puțină lume știe că de fapt mămăliga se făcea inițial din mei, așa că dacă întîlniți texte în care se vorbește că Ștefan cel Mare mînca mămăligă nu vă gîndiți la mălaiul din porumb, ci la cel de mei. De altfel și în ziua de azi în unele regiuni mălai este folosit exclusiv pentru făina de mei.

camionul - cuvîntul există ca atare în franceză din secolul al XVI-lea, iar la noi a fost împrumutat în secolul al XIX-lea, însă cu sens un pic diferit de cel cunoscut și folosit astăzi! Era vorba de o platformă de transport trasă de cai. De aceea multă vreme s-a folosit autocamion în paralel, pentru a clarifica faptul că platforma este motorizată.
Cînd citești, de exemplu, episodul decesului lui Pierre Curie, afli că a murit lovit de camion după ce calul i-a strivit craniul. Chestie care, trebuie să recunoaștem, sună ciudat dacă nu știi ce desemna camionul în secolul trecut!

calculatorul - în ziua de azi toată lumea are un calculator acasă, însă pînă recent prin calculator se înțelegea un dispozitiv de făcut calcule matematice (aproape dispărut și el) sau, un pic mai demult, o persoană angajată să facă calcule matematice.

Trebuie să spun că de mare „ajutor” aici sînt dicționarele limbii române care nu sînt în stare să țină pasul cu limba. Astfel DEX-ul a ajuns la performanța de a introduce cuvinte noi cuvinte care aproape au dispărut din uz! De exemplu, dispozitivul numit pager a fost utilizat începînd din anii '50 (în România a apărut după 1989) și a ieșit din uz începînd cu „revoluția” telefoanelor mobile de la sfîrșitul secolului trecut (prin jurul anului 2000). Abia în 2009 onor DEX s-a gîndit să-l introducă... ca-n „La steaua”:
Era pe cînd nu s-a zărit, 
Azi o vedem și nu e!

duminică, 16 aprilie 2017

Istanbul

Referendumul din Turcia mi-a adus aminte de cîteva lucruri interesante despre Istanbul. Deși pare că este un nume vechi (doar avem și balada lui Vasile Alexandri):
Auzit-ați de un Mihai
Ce sare pe șapte cai
De strigă Stambulul vai?
De fapt pînă în 1930 numele oficial al orașului a fost Constantinopole (sau, turcizat, Konstantiniyye). Mai mult decît atît, deși pare un nume turcesc, etimologia este pur grecească: εἰς τὴν Πόλιν, adică „către oraș”, pronunțat „is tin bolin".

La noi, în afară de Stambul și Constantinopol i se mai zicea Țarigrad (la fel ca Moscovei).

miercuri, 5 aprilie 2017

Căutări pe dexonline, faza pe orașe... martie 2017

Vă interesează cumva ce cuvinte se caută în anumite orașe? Pe noi ne-a interesat! Din acest motiv am făcut o comparație între primele orașe din topul căutărilor.

Excluzînd Bucureștiul, care reprezintă mai bine de o treime din totalul căutărilor de pe dexonline, avem perechile Chișinău și Cluj, cu circa 400.000 de sesiuni de căutare (900.000 de căutări) lunar, Timișoara și Iași cu circa 250.000 sesiuni (mai bine de 550.000 de căutări fiecare) și respectiv Constanța și Brașov cu circa 125.000 de sesiuni (260.000 căutări).

Păreri?

ChișinăuClujTimișoaraIașiConstanțaBrașov
istoric extatic vreun felonie rigid ipohondrie
diapazon pretutindeni de asemenea fobie câmp semantic pretutindeni
revizor ludic empatie ludic divina felonie
șiră asertiv majoritate dor complezență goangă
saivan empatie sinecură pretutindeni echivoc curvă
zăplaz felonie ipocrit inefabil empatie mapamond
tipsie exhaustiv obedient intrinsec evlavios empatie
taifas impetuos cinic asertiv stern empiric
cotrobăi misogin ipohondrie paragraf banchet autohton
târg pragmatic patetic vis ontologie cognitiv
de asemenea paradigmă pretutindeni anxietate succes frustrat
năduf ipocrit anxietate ataxie versatil paradigmă
crea obiectiv frustrat chema ambiguu sinecură
cuhnie ontologie pragmatic dispnee avecerne tautologie
toiag alegorie redundant efemer felonie virtute

duminică, 2 aprilie 2017

duminică, 26 martie 2017

un puiet de presă...

Nu știu cine a lansat sintagma „un puiet de stejar”, dar a reușit să demonstreze cam pe unde este nivelul presei românești (în materie de limbă română și nu numai)...

Este incredibil că nimeni nu a sesizat sau nu a fost deranjat de faptul că puiet este un cuvînt cu sens colectiv și nu poate fi folosit cu articol nehotărît:
PUIÉT, (1, 2) s. n., (3) puieți, s. m. (Cu sens colectiv) 1. S. n. Mulțime de pui1 (I 1, 2). ♦ Pești mici (în prima lor perioadă de viață) servind adesea la repopularea apelor naturale. 2. S. n. Larve (de albine). 3. S. m. Plante lemnoase tinere care se transplantează în altă parte; p. gener. plante tinere. [Pr.: pu-iet] – Pui1 + suf. -et.
sursa: DEX '09

Faptul că -et este un sufix care formează substantive colective: puiet, tineret, brădet șamd se învață în gimnaziu, dar probabil că unii uită mai repede.

miercuri, 22 martie 2017

bikini...

Nu cred că cineva se așteaptă la prea multe de la un tabloid precum Click! însă ne-am gîndi că măcar în domeniul lor să știe despre ce vorbesc.

Bikinii, pentru toată lumea, reprezintă un costum de baie cu două piese, deci acoperă sînii:
BIKÍNI, bikini, s. m. Costum feminin de baie, format dintr-un slip și dintr-un sutien de dimensiuni reduse. – Din engl. Bikini, fr. bikini.
Amendă pentru indecență, Italia, anii '50
Nu toată lumea știe că denumirea vine de la arhipelagul Bikini, astfel că în perioada emancipării femeii din anii '70-'80 au apărut costumele de baie topless sub numele de monokini, crezîndu-se greșit că bi- ar fi un prefix legat de existența a două piese.

Poate că acum bikinii se identifică cu ceea ce numim „costum de baie”, însă la vremea lui au reprezentat o revoluție în morală. Deși din mozaicurile romane știm că un costum de baie similar cu bikinii era folosit acum 2000 de ani, în 1907 o femeie care purta un costum de baie care permitea vederea genunchilor a fost arestată în Australia (da, Australia, cea mai emancipată țară a vremurilor - prima care a permis în 1903 femeilor să voteze și să fie votate)!

Mai mult de 10 ani de la apariția bikinilor femeile care îndrăzneau să îl poarte pe plajele publice din erau amendate pentru indecență (inclusiv în Europa!)...
Costum de baie considerat indecent acum circa 100 de ani.

miercuri, 8 martie 2017

Topul căutărilor din februarie - un top corupt

Avînd în vedere că topul s-a schimbat total față de ce eram obișnuiți în lunile trecute, putem să numim topul din februarie Topul corupt (și la propriu, și la figurat). Să aruncăm o privire pe acest top (primele 10 cuvinte):
  1. abroga (92.000 de căutări)
  2. abrogat (34.000 de căutări)
  3. proroga (27.000 de căutări)
  4. abrogare (25.000 de căutări)
  5. amnistie (24.000 de căutări)
  6. binom (23.000 de căutări)
  7. ayatollah (22.000 de căutări)
  8. lichea (21.000 de căutări)
  9. pancartă (16.000 de căutări)
  10. grația (14.000 de căutări)
Practic, o căutare din o sută a vizat abrogarea (în februarie am avut circa 15 milioane de căutări)! Iar celelalte cuvinte sînt și ele legate de ordonanțele date de guvern!

marți, 7 martie 2017

Ce grațiem? Pedeapsa sau condamnatul?

Tudorel Toader, mare jurist mare, fost membru al CCR ne explică sfătos că: „dacă vorbim riguros, nu se grațiază corupții, ci pedepsele pentru faptele de corupție”...

DEX-ul, mai puțin riguros pare-se, ne spune altceva, că de fapt numai condamnații se grațiază
GRAȚIÁ, grațiez, vb. I. Tranz. A acorda unui condamnat iertarea, parțială sau totală, în executarea pedepsei, printr-un act emis de șeful statului. [Pr.: -ți-a] – Din fr. gracier. Cf. it. graziare.
sursa: DEX '09 (2009)
Oare cît de riguros o fi ministrul, dacă atunci cînd vrea musai să fie riguros dă cu bîta-n baltă?





duminică, 5 martie 2017

Biserica Enei...

Trebuie să mărturisesc că niciodată nu mi-a trecut prin cap că pronunțarea numelui bisericii Enei ar putea fi ratată de cineva!

Totuși, la Digi 24 s-a reușit performanța de a reda două pronunțări greșite într-un interval de numai cîteva secunde:

  • prima oară accentuarea este greșită: se spune Enéi (accentul pe ultima silabă);
  • a doua oară pronunță Iénii (e-ul este accentuat corect, dar e-ul final este închis la i, iar primul e este înmuiat ca în rusește)
Iată ce spune Adrian Majuru în recenzia pe care o face unei cărți care ar trebui să vorbească despre Bucureștiul vechi:
La pagina 39 aflăm: „strada unde s-a aflat biserica Ienii, (este) numită așa pentru că a fost ctitorită de o femeie, Iana, soția unui oarecare negustor Mihai. În secolul al XVIII-lea este atestată aici mahalaua Bisericii Ianii”. Numele corect este de Biserica Enei, ctitorită de fapt în a doua parte a secolului al XVII-lea, de Ene Bărcăneasca. Așadar nu era nevasta «unui oarecare negustor» ci era nevastă de boier, Bărcăneștii avînd întinse moșii în județul Prahova, fiind atestați din vremea lui Mihai Viteazul.  Mahalaua Biserica Enei s-a aflat între Podul lui Ceamur, unde se învecina cu mahalaua Colței și se extindea «peste locurile lui Simion Romanov (azi Palatul Universității), peste terenul școlii de Arhitectură, apoi triunghiul locurilor lui Mazar Pașa și ale Corneștilor (locul blocului Carlton); adică între strada Regalâ, Bulevardul Ion I.C.Bratianu și Biserica Enei.»
(George Costescu, Bucureștii vechiului regat, Ed. Universul, București, 1944, p. 19)

marți, 28 februarie 2017

*Curiculă?

Nu, în nici un caz! Chiar dacă directoarea o folosește, forma curiculă este o adaptare incultă!


Trebuie să adaug aici și faptul că articolul are o transcriere lamentabilă. În afară de faptul că „citatele” nu sînt exacte (noroc cu sonorul), mai bagă și greșeli în gura intervievaților. Astfel, dacă doar citim articolul, Nicolae Manolescu ar părea să nu știe diferența dintre or și ori, greșeală elementară, dar de fapt, dacă ascultăm spusele criticului (care folosește corect or), realizăm că angajatul Digi nu cunoaște această diferență și scrie greșit ori...




luni, 20 februarie 2017

Limba română chinuită...

Greu de găsit o traducere mai chinuită! Deși cuvintele sînt cunoscute, nu poți scăpa de impresia că citești o limbă străină!




sâmbătă, 18 februarie 2017

Agramatisme politice...

A te cunoaște cu cineva de mai multe ori se potrivește, oare, cu altceva decît cu sensul biblic al verbului?

Bonus: pleonasm clasic: „revenim din nou”!

luni, 13 februarie 2017

mastodont...

La prima vedere ar părea un cuvînt fără multe probleme de interpretare:
MASTODÓNT, mastodonți, s. m. Mamifer pahiderm fosil uriaș, asemănător cu elefantul. – Din fr. mastodonte.
sursa: DEX '09 (2009)
Șoferul unui mastodont
Se mai folosește la figurat (cu sens peiorativ) pentru a indica un om gras, care se mișcă greu sau, conform Dicționarului de argou, „instituție anacronică, de mari dimensiuni”. Îl auzim mai des, de fapt, cu referire la clădirile sau fabricile comuniste: mastodont/mamut (industrial). În orice caz, la folosirea la figurat este indubitabilă asocierea cu noțiunile de uriaș și neobișnuit.

Folosirea formei figurate m-a surprins la ProTV căci aflăm că mastodontul poate avea... șofer! Din context reiese că este vorba de un TIR, însă pare un pic forțată asocierea, avînd în vedere că nu este nimic neobișnuit ca TIR-ul să fie masiv (nici măcar nu era un transport cu gabarit depășit):
Știrile ProTV...
Situația poate deveni hilară în momentul în care o balenă (alt apelativ pentru lucruri/persoane uriașe) este numită mastodont:
O femeie, la un pas de a fi hrană pentru o balenă: Vezi cum era să fie înghițită de mastodont.
Antena 3, 2011

Cercetînd folosirea termenului în știri, se poate observa că folosirea termenului mastodont pentru TIR-uri este o modă destul de nouă (nu am găsit știri foarte vechi)...


miercuri, 8 februarie 2017

marți, 31 ianuarie 2017

ore ruinate...

Există un nou tip de „jurnalism” care se reduce la traducerea articolelor găsite aiurea pe internet. Încă nu ar fi o problemă dacă ar fi traduse bine...

În limba română există cuvîntul ruinat, însă acesta are un cu totul alt sens:
RUINÁT, -Ă, ruinați, -te, adj. 1. Căzut în ruină; dărăpănat. 2. Fig. Care și-a pierdut averea; sărăcit, scăpătat. [Pr.: ru-i-] – V. ruina.
sursa: DEX '09 (2009)
Sigur, cu timpul sensul acesta poate fi validat de uz, însă în acest moment folosirea lui ilustrează perfect termenul romgleză!

vineri, 27 ianuarie 2017

Veșnica problemă a educației...

Din nou despre „informații clasificate”

Articol din România Liberă care folosește sintagma
În ciuda faptului că în limba română clasificat înseamnă „ierarhizat” sau „structurat, sistematizat”, sintagma informații clasificate s-a impus fără probleme în „romgleză”, cauza cea mai probabilă fiind excesul de filme americane cu agenți secreți.

Putem oare să blamăm jurnaliștii că folosesc barbarismul cînd onor Parlamentul a nășit inclusiv o lege a informațiilor clasificate? Mai trist este faptul că această lege încalcă normele de tehnică legislativă (legea 24/2000) care specifică foarte clar în normele de redactare:
Articolul 36
(1) Actele normative trebuie redactate într-un limbaj și stil juridic specific normativ, concis, sobru, clar și precis, care să excludă orice echivoc, cu respectarea strictă a regulilor gramaticale și de ortografie.
(2) Este interzisă folosirea neologismelor, dacă există un sinonim de largă răspândire în limba română. În cazurile în care se impune folosirea unor termeni și expresii străine, se va alătura, după caz, corespondentul lor în limba română.
(3) Termenii de specialitate pot fi utilizați numai dacă sunt consacrați în domeniul de activitate la care se referă reglementarea.
(4) Redactarea textelor se face prin folosirea cuvintelor în înțelesul lor curent din limba română modernă, cu evitarea regionalismelor. Redactarea este subordonată dezideratului înțelegerii cu ușurință a textului de către destinatarii acestuia.
Sigur, legea de care vorbim definește termenul informație clasificată (măcar atît!), dar verbul a clasifica, folosit de cel puțin 10 ori în lege, nu este definit, deci trebuie să îl folosim doar cu sensurile din dicționare.

Trebuie adăugat și faptul că deși au trecut 15 ani de la apariția legii, DEX-ul încă nu a adoptat acest sens (în ciuda faptului că textele legislative sînt digitizate și probabil disponibile Academiei).

vineri, 20 ianuarie 2017

Ambuscade sau busculade?

La TVR2 știrile devin din ce în ce mai tabloidale. Probabil o contribuție majoră o are prezentatoarea care ani buni s-a ocupat cu bombasticele știri din sport la un alt canal.

Aflăm astfel (vezi arhiva la 11:51) cum se iau măsuri pentru evitarea... ambuscadelor:
Accesul călătorilor în stații ar putea fi restricționat atunci cînd în subteran este aglomerație prea mare. Pentru a evita ambuscadele vor interveni jandarmi, polițiști și angajați ai companiei.
De ce să vorbim despre busculade dacă putem băga un cuvînt mai lung, ambuscadă? Nu-i tot aia? :) Nu mai comentăm nimic în afară de a posta definiția ambuscadei:
AMBUSCÁDĂ, ambuscade, s. f. 1. Acțiune de luptă în care inamicul este atacat prin surprindere. 2. Loc amenajat și ocupat de o subunitate militară, în scopul executării unui atac prin surprindere asupra dușmanului. – Din fr. embuscade.
Interesant e că știrea a fost dată și de alți prezentatori (inclusiv la TVR1), însă fiecare a avut o altă versiune...


joi, 19 ianuarie 2017

Amnistie și grațiere

Diferența dintre amnistie și grațiere poate părea nesemnificativă (căci de multe ori au același rezultat), însă în realitate lucrurile stau cu totul altfel!

Grațierea este o măsură de micșorare a pedepsei unui singur condamnat, de obicei luată de conducătorul suprem: monarh, președinte, guvernator șamd prin semnarea unui decret de grațiere. Cînd grațierea nu este oferită de persoana care poate semna decrete, este necesară trecerea unei legi prin Parlament (și în consecință se aplică unei clase de condamnați). Condamnarea rămîne în cazier (iar eventualele efecte ale pedepsei continuă să se aplice). Etimologic, provine (prin intermediar francez sau italienesc) din latinescul gratia, „bunăvoință”. Din aceeași familie avem cuvintele gratificație, gratis, grație.

Amnistia, în schimb, reprezintă „uitarea” faptelor (tehnic vorbind se numește înlăturarea răspunderii penale). Este emisă de puterea legiuitoare (de obicei Parlamentul emite o lege care amnistiază o serie de fapte) și drept consecință se aplică unui colectiv, nu unei singure persoane și, în plus, fapta va dispărea din cazierul judiciar. Provine din limba greacă veche (prin intermediar latin și francez): ἀμνηστία (din ἀμνηστος, „a uita”) și e din aceeași familie cu amnezie

Spre deosebire de pronunția greșită a ministrului Justiției (vezi videoclipul), accentul se pune pe ultimul i: am-ni-sti-e, vezi DOOM2. Deși nu mi se pare că greșirea accentului ar fi o catastrofă (în special la persoanele care nu au legătură cu domeniul), totuși pare caraghios să vezi un om care provine din sistemul judiciar folosind o variantă greșită...

vineri, 13 ianuarie 2017

înșeală, așează...

Am citit zilele acestea un articol pe site-ul Europei Libere în care apare, chiar în titlu, forma greșită *înșea (corect înșală):

Am mai vorbit despre asta acum ceva timp, însă cred că expunerea regulii (simplă, de altfel) ar ajuta: după ș și j avem -a și nu -ea, cu excepția cazului în care -ea-ul apare din terminație:
  • acroșează < acroșa + -ează;
  • greșeală < greși + -eală;
  • strămoșească < strămoș + -ească;
Numărul de terminații este limitat: avem numai terminațiile verbelor (la imperfect și prezentul conjugării I) și cîteva sufixe ale substantivelor și adjectivelor: -ească, -ean/-eană, -ea, -eală, -eancă.

Din același motiv nu se scrie *așea (așa cum găsim într-o știre recent publicată pe Digi) ci așază!


Nota bene: se pare că regula este destul de importantă din punctul de vedere al DOOM2-ului, deoarece i s-a alocat o secțiune separată!


Caligrafia la 1818


Sursa: Orthografia sau dreapta scrisoare, pentru îndreptarea scriitorilor limbii românești, Constantin Diaconovici Loga, Buda, 1818