vineri, 20 octombrie 2017

Pasta

Capcană pentru străinii ce nu cunosc limba română:
pasta înseamnă paste (spaghete) în engleză
Adevăratele pasta with garlic (foto: Pinch & Swirl)

marți, 17 octombrie 2017

sanctuar... marin!

Spre deosebire de sanctuar în limba română, unde există doar sensul de „loc destinat practicării ceremoniilor religioase”, în limba engleză are și sensul de „adăpost, refugiu”. Chiar dacă presupunem că uzul va impune folosirea acestui sens, ce ne facem cînd întîlnim sintagma „sanctuar pentru teroriști”? Nu e un pic cam mult?


În mod cert tendința nu este nouă, vezi și articolul de aici!

duminică, 15 octombrie 2017

supraponderabilitate...

Mania unor jurnaliști de a folosi cuvinte pe care nu le înțeleg este cunoscută, iar cuvintele lungi sînt un bun exemplu în acest sens, în special cele care se termină în -abilitate, care, culmea, ar trebui să fie ușor de descifrat. Cu toții știm de rata de promovabilitate (în loc de rată de promovare) pe care o auzim măcar o dată pe an, la bacalaureat. Dar un cuvînt nou de acest gen încearcă să își facă loc în lista cu perle: supraponderabilitate (obezitatea fiind o boală contemporană din ce în ce mai des întîlnită).

Chiar azi, în ziarul Adevărul, întîlnim un articol în care cuvîntul este promovat excesiv. Sensul în context este evident: „starea de a fi supraponderal”, pentru care nu există un cuvînt în dicționare,  și putem întelege nevoia autorului de a construi unul, dar acesta ar fi: supraponderalitate (din supraponderal și sufixul abstract -itate). De ce ar trebui să existe și -abil- (posibil) în această schemă nu prea se poate înțelege; ar trebui să înțelegem că este vorba de „starea de a putea deveni supraponderal”, ceea ce în mod cert nu este intenția autorului!



În limba română supraponderabilitatea este definită în DEX:
SUPRAPONDERABILITÁTE s. f. (Fiz.) Stare a unui corp de a avea o greutate mai mare ca urmare a unei forțe gravitaționale sporite. – Supra- + ponderabilitate.
Pare a fi o construcție în limba română (nu am descoperit ceva similar în alte limbi), astfel că și sensul inventat este, cel mai probabil, o producție autohtonă!

*crează apare din nou

Folosirea lui *crează în loc de creează este o greșeală care a fost dată de exemplu de atîtea ori încît eram convins că a dispărut! Anul trecut am descoperit că nu e așa, însă am presupus că e vorba de o scăpare într-o redacție mică, probabil fără corectori. Însă colegul Ladislau Strifler m-a atenționat că într-o emisiune de la Digi24 cineva a comis-o din nou:


Probabil că nu aș fi scris încă o dată pe tema asta dacă nu s-ar fi întîmplat un fenomen interesant care ilustrează perfect modul în care erorile se răspîndesc: greșeala pare să fi fost preluată dintr-un articol de pe hotnews.ro și preluată și pe profit.ro (asta conform ce am descoperit pe Google). Dacă așa s-a întîmplat este emblematic faptul că editorul de la Digi a pus diacriticele (hotnews.ro are prostul obicei să scrie fără diacritice), însă nu s-a deranjat să corecteze greșeala!

Se scrie creează, nu *crează pentru că desinența este -ează: cre(a) + -ează = creează.

La fel e și pentru alte verbe de conjugarea a II-a (grupa/conjugarea I după gramaticile din 1965):
pled(a) + -ează = pledează
navig(a) + -ează =  navighează
îngenunch(e)(a) + -ează = îngenunchează

sâmbătă, 14 octombrie 2017

vineri...

Venus
sf. Paraschiva
Numele zilei de vineri provine din latină, unde s-a format de la numele zeiței frumuseții la romani, Venus (lat. Veneris dies).

Puțină lume știe, însă, că ziua de 14 octombrie mai este numită de către ortodocși Vinerea Mare (de toamnnă), după numele Sfintei Paraschiva, sărbătorită în această zi (παρασκευή înseamnă „vineri” în limba greacă).

De menționat faptul că există în mitologia populară și Sfînta Vineri (ce apare și în poveștile lui Creangă), diferită de Cuvioasa Parascheva, despre care se crede că ar fi continuarea cultului zeiței Venus!

Interesant e că zeița frumuseții mai este „vinovată” și pentru luna aprilie!

miercuri, 11 octombrie 2017

Ce cuvinte se scriu cu trei de i?

Toată lumea a învățat la școală despre cum scriem copiii cu trei de i. Din păcate, se pare că școala nu a reușit să convingă elevii că modelul trebuie extins la toate cuvintele similare, astfel că scrierea cu doi de i în loc de trei apare în mod constat, de exemplu aici:
Iar cînd e scris corect, cu trei de i, aproape sigur se greșește la membri:



Vezi și articolele de aici și aici!

M-am gîndit să fac o listă pentru care vor să învețe aceste cuvinte pe de rost, însă avem peste 800 de cuvinte în acestă situație, astfel că voi comprima lista. Vor avea trei de i la forma de nominativ plural articulat:
  • substantivele masculine și adjectivele (lampagiu, viu, zglobiu șamd) terminate în -iu – aproape 800;
  • roșu și (infraroșu, paroșu, alb-roșu șamd)
  • iie (moalele burții la vite);
  • copil.

marți, 10 octombrie 2017

Locul prepoziției în propoziție...

În imagine vedem o greșeală un pic perversă: textul poate părea unora corect la prima vedere, dar în realitate are o problemă! După cum se poate deduce și din numele său, prepoziția este o parte de vorbire care se pune înaintea unui alt cuvînt.

Cuvîntul după în limba română este doar prepoziție, ceea ce înseamnă că trebuie musai să marcheze relația dintre un termen subordonat și regentul său. Este clar că în exemplul din imagine lipsește termenul subordonat, deci construcția este greșită!

Totuși, de dragul eliminării oricărui dubiu, hai să fim un pic mai lacși în analiză și să presupunem prin absurd că avem de-a face cu o elipsă:

  • Prima variantă: singurul termen care ar putea fi subînțeles în acest context ar fi „disconfort”, dar trebuie să recunoaștem că propoziția ar deveni de-a dreptul hilară:

Nu promitem, dar va fi mai bine după disconfort.

  • A doua variantă ar fi folosirea lui după cu nuanță adverbială (neconform cu gramatica oficială, dar folosit în vorbirea familiară), un fel de prescurtare a locuțiunii după aceea. Și în acest caz întrebarea cheie este: după ce? 
Nu promitem, dar va fi mai bine după aceea.



vineri, 6 octombrie 2017

*noștrii lovește din nou

De data asta într-o declarație de presă a Anei Birchall. Este irelevant dacă textul a venit de la politiciană sau este transcrierea agenției de presă, greșeala impardonabilă n-ar fi trebuit să apară în pagină!


Actualizare: Greșeala apare și pe pagina oficială a politicienei, astfel că misterul a fost elucidat!

miercuri, 4 octombrie 2017

Texte... orale

Nici programa de limba și literatura română de clasa a VIII-a nu a reușit să evite greșelile de limbă:


Sigur, cel care a conceput programa ar fi trebuit să știe că text implică exprimare în scris, mai ales că presupunem că este profesor de română...
TEXT, texte, s. n. 1. Ceea ce este exprimat în scris; cuprinsul unei opere literare sau științifice, al unui discurs, al unei legi etc. ♦ Fragment, parte dintr-o scriere. 2. Cuvintele unei compoziții muzicale. 3. Literă de tipar cu un corp de 20 de puncte tipografice. – Din fr. texte, lat. textus.
De ce ne mirăm oare de calitatea învățămîntului românesc?

duminică, 1 octombrie 2017

ștat de plată

Nu, nu se spune ștat de plată, ci stat de plată!

Definiția apare în toate dicționarele cam așa:
STAT2state, s. n. 1. Listă, tabel. ♦ (În sintagma) Stat de plată = tabel, listă în care sunt înscrise drepturile bănești pe care le achită o întreprindere lucrătorilor ei. [...] – Din lat. status (cu sensurile fr. état). Cf. it. stato.
sursa: DEX '09
Chiar dacă scriu greșit jurnaliștii de la Agerpres, Evenimentul Zilei sau Libertatea:
„ștat” de plată - Agrepres

„ștat” de plată - Evenimentul Zilei

„ștat” de plată - Libertatea
Auzim la TV sau pe stradă, din aceeași categorie, și: *șprei (spray, pronunțat corect sprei), *ștart (start), *șprint (sprint) sau celebrul cașchetă (caschetă)!

sâmbătă, 30 septembrie 2017

participiu

Pentru cei care susțin că acele cuvinte care nu există în DEX (sau în DOOM) sînt greșeli avem o veste proastă: cuvîntul participiu nu apare în DEX în edițiile din ultimii 40 de ani! Asta în ciuda faptului că fix de pe acea pagină de unde lipsește definiția altui cuvînt (participial) folosește cuvîntul participiu în explicație.
participiu” este ignorat și în DEX 2016

Probabil că un lexicograf a înțeles literal directiva „băgăm doar infinitivul, nu și participiul”, altfel nu înțeleg cum se poate perpetua scăparea de atît timp!

joi, 28 septembrie 2017

Pseudovanghelie, președinte CCR

Președintele CCR, Valer Dorneanu, are o criză de personalitate (vezi știrea completă) și scoate un porumbel pe gură! În limba română nu există adjectivul *conchisă, probabil este vorba de concisă (se potrivește și contextului) influențat de verbul a conchide (cu care concis nu are nici un fel de legătură).

În plus, verbul a conchide este intranzitiv, deci nu formează adjectiv din participiu (sigur, chiar dacă ar forma nu ar avea sens în cazul nostru). În limbaj filosofic/logic, se mai forțează gramatica și se spune că o propoziție/judecată poate fi *conchisă din alta, însă în mod evident o persoană nu poate fi *conchisă..

Este diferit acest conchis de almanahele lui Vanghelie?



miercuri, 27 septembrie 2017

Ministerul Educației spune lucruri trăsnite...


După ce zilele trecute am aflat că există o Direcție a Educației *Incluzive (sic!) în cadrul Ministerului Educației, astăzi, citind proiectul legii manualului, am descoperit că vom avea manuale în format *letric (!)...


Poate ministrul și angajații din minister care au ajutat la crearea acestnu au habar că există o lege (Legea 24/2000) care obligă ca textele legilor să se conformeze normelor gramaticale în vigoare în vigoare. Iar cînd se folosesc termeni neologici sau neclari, aceștia trebuie în mod obligatoriu definiți!

De ce să ne strîmbăm gura să zicem incluziv cînd în toată lumea termenul e identic cu inclusiv, nu pot înțelege... dar măcar se poate înțelege despre ce e vorba. În cazul lui letric, însă, lucrurile scapă de sub control: din forma cuvîntului am putea presupune că este compus din literă (lettre în franceză, letter în engleză) și sufixul -ic, adică un manual „care se bazează pe/compus cu litere”, dar din context înțelegem că ar fi vorba de manual tipărit (de ce oare se evită acest termen?).

Trebuie adăugat și faptul că în lumea cărților format înseamnă cu totul altceva decît crede lumea:
FORMÁT1, formate, s. n. Ansamblul dimensiunilor care caracterizează forma și mărimea unui corp plat; p. gener. dimensiune. ♦ Totalitatea dimensiunilor unei tipărituri în funcție de modul în care sunt împăturite colile de tipar care o alcătuiesc; dimensiunile zațului pe o pagină. – Din fr. format.


sâmbătă, 23 septembrie 2017

Orfană... cu părinți

Ziarul Adevărul din Constanța, prin acest articol, revoluționează semantica!


Am încercat să caut în articol amănunte care să sugereze că titlul doar pare că ar fi greșit: că poate avea un singur părinte, că a rămas orfană mai de curînd sau chiar că e un oximoron ironic bine plasat... Nimic! Pur și simplu, nici o informație! Singurul detaliu care te poate duce cu gîndul la orfani este existența în text a unui Centru de plasament al minorilor. Nu, acolo nu-s numai orfani (chiar autoarea ne povestește cum fata a fost luată de la părinți)!

A, cineva ar putea crede că chichirezul e la definiția cuvîntului orfan. Dar nici aici nu e nimic ambiguu:
ORFÁN, -Ă, orfani, -e, adj. (Adesea substantivat) Care a pierdut pe unul dintre părinți sau pe amândoi; sărman. ♦ Lipsit de ceva. – Din ngr. orfanós, lat. orphanus.

luni, 18 septembrie 2017

Mania diminutivelor...

Diminutive au penetrat și piața hipermarketurilor! Mă mir, totuși, că nu scrie „Căsuță pentru coșulețe”...

Oare chiar este necesar să ne batem joc de limba română în felul acesta?

duminică, 17 septembrie 2017

Limba română pentru străini

Mozaic, templul din Delphi – „Cunoaște-te pe sine însuți” 
„Cunoaște-te pe sine însuți” este un îndemn promovat încă din Grecia antică și este un sfat pe care ar trebui să îl urmeze cît mai mulți oameni!
Fiind preocupat de evaluarea obiectivă a cunoștințelor în orice domeniu, în special limba română, m-am bucurat nespus cînd am descoperit că onor Guvernul României a creat o unealtă gratuită pentru învățarea limbii și pentru evaluarea nivelului de cunoștințe. Primul gînd a fost că limba română a trecut în sfîrșit în rîndul limbilor moderne (de mult există unelte similare pentru limbile de circulație: engleză, franceză, spaniolă, germană șamd), însă realitatea a fost un pic dezamăgitoare!

Cel mai ciudat mi se pare faptul că se pornește de la premisa că și cursurile și examenele ar fi pentru români, altfel nu înțeleg de ce explicațiile de la începutul fiecărui test sînt în limba română. Mult mai adecvat mi s-ar fi părut să existe și încă 3-4 limbi de circulație mondială care să îi ajute pe cei care își doresc să învețe limba română (în special la nivelurile A1 și A2).

Dacă aveți încredere în cunoștințele dvs. de limbă română, dați testul de nivelul B1 aici pentru a vedea cum sînteți evaluat de Guvern! Dacă obțineți mai multe de 90 de puncte (un vorbitor mediu de limbă română ar trebui să obțină 100 de puncte la acest nivel), lăsați un comentariu!

sâmbătă, 16 septembrie 2017

*afganistanii

HBO inventează un nou demonim: *afganistanii! Probabil că variantele corecte – „afganii produc[...]” sau „Afganistanul produce[...]” – au părut prea „cuminți”, altfel nu îmi explic! Sigur, ar mai fi ipoteza că traducerea s-a făcut cu ajutorul reverso.net (un fel de Google Translate mult mai prost), că e singurul loc unde văd aberația pe net, însă știu sigur că HBO plătește bine colaboratorii!


De altfel toate țările al căror nume se termină în -stan („țară, loc de origine” în limba persană) doar Pakstanului mai conține -stan- în demonim:
  • Afganistan („țara afganilor”): afgani;
  • Kazahstan („țara kazahilor”): kazahi (a nu se confunda cu cazacii!);
  • Kîrgîzstan („țara kîrgîzilor”): kîrgîzi;
  • Pakistan: pakistanez (excepție - atenție paki este un apelativ peiorativ; Pakistan ar însemna „țara celor puri”; pāk = „pur” în persană);
  • Tadjikistan („țara tadjicilor”): tadjici;
  • Turkmenistan („țara turkmenilor”): turkmeni;
  • Uzbekistan („țara uzbecilor”): uzbeci;

marți, 12 septembrie 2017

Muzeul regulilor inventate - episodul I

Mi se pare fascinant că, în ciuda faptului că regulile nu sînt tocmai respectate în România, românilor le plac regulile. Sigur, nu să le respecte, ci să le impună altora! De parcă gramatica limbii române nu ar fi destul de neregulată, există persoane care propovăduiesc reguli învățate după ureche, nu după „carte”. Cele mai multe reguli sînt benigne, fiind particularizări ale unor reguli mai generale, dar rămîn multe pernicioase pentru că fie consideră ca fiind greșeli construcții perfect valide, fie sînt pur și simplu greșeli.

Mit: este incorect să spui doi de i, căci după numerale de la 1 la 19 nu se pune de (abia de la 20 în sus s-ar pune de).

Categoria: consideră ca fiind greșeală o construcție corectă.

Explicație: regula inventată este un sofism tipic, generalizînd o regulă fără a ține cont de context. După cum se vede și în Gramatica limbii române, „excepția” este tratată, regula inventată fiind invalidată direct în text.

Sursa: Gramatica limbii române (Editura Academiei, vol. I, pag. 297-298)





vineri, 8 septembrie 2017

Ziar de calitate care face diferența...

Cum o fi, oare, să te umfli în pene că ești ziar de calitate, dar să permiți greșeli de școală primară (vezi aici sau în arhivă articolul)?
A greși este omenește, dar d-aia există corectură. Sau poate că nu există, că ziarul „quality” de azi face economii. Chiar nu mai contează dacă autorul știe sau nu să scrie corect, în joc este reputația ziarului!

Iar limba de lemn este atît de solidară cu jurnalismul sportiv încît expresia „a face diferența” (diferența dintre ce și ce?), simbol al șabloanelor pare neobservată! Nu știu cum sînt alții, dar cînd aud această expresie mă gîndesc invariabil la bancul vechi:
– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult verde decît lung!
– ??!
– Simplu: verde este și în lungime și în lățime, pe cînd lung este doar în lungime! 
cu varianta:
– Care este diferența dintre un crocodil?
– ?!
– Păi e mai mult lung decît verde!
– ??!
– Simplu: lung este și pe față și pe spate, pe cînd verde este doar pe spate! 
Despre „a face diferența” a scris și Rodica Zafiu, vezi acest articol.

vineri, 1 septembrie 2017

frustrat

„frustrat” în Google Trends
În ultimul timp, în zona gri a limitei neclare dintre limba de zi cu zi și limbajul suburban, s-a insinuat o „apreciere” pe care unii vorbitori o folosesc ca pe un fel de insultă frustrat! Cu atît mai curioasă este apariția acestui sens, cu cît celelalte cuvinte din familie frustrare sau frustrant sînt folosite cu sensuri în concordanță cu cel al verbului!

Termenul este relativ nou, apărut în perioada tulbure a tranziției, cînd jargonul psihanalizei a început să apară prin filmele difuzate la TV. Fiind termen nou adoptat de limbă, care nu are nici un fel de legătură cu lexicul cunoscut, nu e de mirare că a fost prost interpretat. Astfel, dintr-o explicație care nu are o conotație negativă:
FRUSTRÁ, frustrez, vb. I. Tranz. A lipsi pe cineva (în special statul sau o instituție a lui) de un drept sau de un bun; a păgubi; p. ext. a înșela. – Din fr. frustrer, lat. frustrari.
a ajuns (în zona de care vorbeam mai sus) să fie folosit drept cu sensurile +invidios sau +complexat +cîrcotaș (căci întotdeauna este folosit împotriva cuiva care își manifestă o opinie, de obicei negativă, cel puțin în opinia celui care folosește apelativul). Sigur, conotația negativă e doar în mintea vorbitorului; mai curînd este cel care suferă este chiar el, transmițînd ideea că ar vrea să insulte, însă nu are suficiente cunoștințe de limbă română ca să o facă!

De remarcat că termenul frustrat nu este explicat în DEX sau alte dicționare moderne, deși are o prezență consistentă pe Internet (peste un milion de pagini care îl conțin ca adjectiv, nu ca formă verbală)! În orice caz, frustrat nu poate însemna astăzi decît „lipsit de un drept, păgubit”, dar folosirea formei greșite mult timp poate impune greșeala ca normă.
În ultimul an frustrat a fost căutat de 60.000 de ori, iar frustra, frustrare încă pe atît.

duminică, 27 august 2017

pase *completate

Cred că nu e un secret pentru nimeni că cei care scriu articole despre fotbal au un talent aparte de a schilodi limba română. Atunci cînd termină șabloanele limbii de lemn și expresiile „frumoase” potrivite ca nuca-n perete, apelează cu încredere la romgleză:


„Completat” a devenit în limbajul acestora un sinonim pentru finalizat, dus la capăt, în ciuda faptului că limba română și dicționarul refuză cu obstinație această „inovație” (evident motivul este că inovația încearcă sa își facă loc numai în zona romglezei corporatiste și a articolelor traduse din engleză).

marți, 22 august 2017

Valoare...

Cine ajunge în mall poate descoperi unde e „valuarea”!



Hai, o fi greșit ăla care a făcut comanda, dar cei care au executat-o nu au verificat ce scriu?!

duminică, 20 august 2017

Luceafărul - Biblioteca Națională Digitală

Poezia Luceafărul de Mihai Eminescu a fost publicată prima oară la Viena în 1883, în Almanahul Societății „România jună”. Puțină lume va avea ocazia să răsfoiască acest almanah, astfel că e demnă de laudă inițiativa Bibliotecii Naționale de a pune la dispoziția publicului o variantă scanată!




















luni, 14 august 2017

Beție de cuvinte parfumată...

Oare dacă dorim să cumpărăm un parfum trebuie să citim și beția de cuvinte asociată?
Putem rezuma descrierea într-o listă de tîmpenii:
  • floriental cuvînt care nu există, dar știm că unii copywriteri au convingerea că au geniul lui Shakespeare și pot inventa cuvinte cum și cînd au chef. Iar telescoparea este sportul lor favorit pentru că nu au imaginație pentru altceva...
  • notă feminină de trandafir – pe lîngă faptul că trandafir este substantiv masculin (există totuși un sinonim feminin – roză – care ar fi demonstrat că autorul textului cunoaște subtilitățile limbii române) trebuie spus că planta respectivă este hermafrodită...
  • acord gurmandgurmand înseamnă „om care mănîncă mult (și bine)”, în nici un caz nu e adjectiv (da, în dicționare apare și ca adjectiv, dar se referă la folosirea în contexte precum persoană gurmandă). Chiar dacă ar fi, nu prea văd ce ar trebui să însemne un acord mîncăcios
  • silueta arhitecturală a unei sticle în stil art deco – o sticlă este un recipient și în consecință nu poate avea siluetă arhitecturală, pentru că arhitectural înseamnă „care ține de construcția de clădiri, din domeniul arhitecturii”, iar un recipient de sticlă cu greu poate fi introdus la categoria „clădiri”...
  • o atingere de rebeliune – romgleza la cote maxime: englezescul a touch of nu ar fi trebuit tradus cuvînt cu cuvînt deoarece este o expresie (care induce ideea de cantitate foarte mică, în română ar putea fi tradus, de exemplu, cu „un strop de”);
Sînt convins că există și alte parfumuri cu descrieri aberante, ar fi interesat de stabilit un clasament!

Arhitecți proaspeți...

Nu, arhitecții aceștia nu sînt proaspeți! În primul rînd pentru că toate cele trei componente ale subiectului sînt de genul feminin, corect ar fi fost să le spunem arhitecte! Dar probabil un resort interior al autorului textului l-a făcut să asocieze termenul proaspăt la feminin cu prospătură, astfel că a virat totul către masculin, creînd dezacordul.

În altă ordine de idei, precum se spune celor abia căsătoriți proaspăt căsătoriți, la fel se spune celor care abia au absolvit o facultate proaspăt absolvenți, astfel că i-am numi proaspăt arhitecți pe cei care tocmai au terminat Facultatea de arhitectură!

Sigur, textul (chiar greșit) transmite mesajul dorit, astfel că din punctul de vedere al comunicării nu ar fi probleme. Dar merită subliniate două aspecte aici:
  1. Tendința tot mai accentuată de a forța flexionarea adverbului (adverbul fiind o parte de vorbire neflexibilă);
  2. Lipsa din dicționare a sensului adverbial al lui proaspăt (în special în sintagme precum cele menționate în al doilea alineat);